Prezent detestabil, viitor sumbru

Oltenia – cea mai fierbinte zonă a ţării, unde duşmănia se îmbină foarte uşor cu prietenia, dar în acelaşi timp şi foarte parşivă. Deşi, de-a lungul vremii, această zonă a furnizat personalităţi marcante pentru istoria României, niciodată nu s-a reuşit un progres, pentru că mereu ne-am „ajutat“ unul pe altul, din invidie. Nu ştiu dacă putem vorbi de unitate în sensul bun în această parte a ţării, dar în privinţa răutăţii suntem cu siguranţă maeştri.
Craiova – oraşul tuturor posibilităţilor, după cum se înfăţişează urbea noastră în prezent. Universitatea Craiova – un fel de Elena din Troia, dorită de toţi, dar deţinută numai de unul. Din această cauză, Ştiinţa este subiect constant de scandal între cămătari, mititei, măgari, solomoni şi dinei, plus alţii care se uită în curtea alb-albastră şi poftesc la diverşi jucători.
Trăim într-un oraş în care unii îşi imaginează că li se pregătesc atacuri cu albanezi vânători de capete, iar alţii că sunt ţinta unor debarcări din funcţii sau că ei ar merita să fie patroni, deşi se afişează numai cu echipa miliţiei. Trei, Doamne, şi toţi trei! Aşa s-ar putea concluziona războiul Mititelu – Solomon – Cămătaru. Trei oameni care prin această vrajbă nu au făcut decât să contribuie la îndepărtarea suporterilor, la scârbirea iubitorilor fotbalului craiovean şi la preafericirea celor din Capitală, care visează mereu la un război în ospiciul din Bănie.
Şi, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns toată agitaţia asta prostească şi nefolositoare din jurul Universităţii, săptămâna trecută am mai primit un şoc de la FIFA, care ne-a anunţat că, din cauza managementului doctorului în economie subterană Dinel, nu mai putem efectua transferuri un an de zile. O decizie corectă, pentru că sclavagismul s-a abolit de mult timp, însă luată într-un moment total nepotrivit. În loc să fie sancţionat Staicu la timpul acela, această piedică apare acum, când echipa se zbate în subsolul clasamentului şi când s-ar fi impus vreo două-trei transferuri. Ciudat şi faptul că, deşi ştia ce probleme avea echipa când a preluat-o, Mititelu nu a găsit soluţia potrivită pentru rezolvarea situaţiei.
Pe lângă aceste nenorociri, primarul loveşte constant în echipă, atrăgând de partea sa pe cei care afirmă că nu-şi doresc ca banii bugetului să fie îndreptaţi spre buzunarul patronului, considerând că acesta ar vrea să se eschiveze de la plata taxelor. Majoritatea fanilor însă sunt de partea clubului şi nu acceptă faptul că primăria nu oferă nici un ajutor, deşi se proclamă susţinătoarea unei noi echipe, care să reprezinte adevăraţii olteni. Aloooooooooooo, Aurică! Adevăraţii olteni nu sunt cei care obişnuiesc să păzească semaforul din intersecţia de la teatru, căutând noi metode de a-şi umple buzunarele. Adevăraţii fanii ai Universtităţii sunt aceia care au trăit alături de această echipă şi în momentele bune, şi în cele grele şi care fac parte din familia alb-albastră, indiferent de ce părere ai tu, patronul şi alţii care îşi fac capital de imagine pe seama Ştiinţei.
Aşa că, la final de drum, într-un prezent detestabil, când situaţia se poate răsturna la 180 de grade foarte uşor, când fraţii se pot transforma în duşmani, iar inamicii în prieteni, când interesele primează mai mult decât Universitatea şi când nimic nu este ceea ce pare, nu ne rămâne nouă, suporterilor, decât să sperăm că viitorul nu poate să fie mai sumbru de atât şi că nu o să redevenim locul acela de scandal şi nebunie care a speriat Liga I până la retrogradare.