Prostia şi Dreptatea la români

„Ioan Mureşan: Deci, Ghiţă, asta-i problema, au ascultat telefoanele… şi singurul loc unde ne pot prinde cu ceva… este când eu am dat, am vorbit la Zalău cu el… când eu i-am dat … aaa… Când i-am dat plicu’ cu banii, atuncea… Gheorghe Ciorbă: A… aşa! Ioan Mureşan: Plicu’ cu banii, da! Deci, când eu i-am dat chestia asta… dacă era cineva în zonă… Gheorghe Ciorbă: Da’ spusu-i-a… spusu-i-aţi că-s… cinşpe mii acolo, nu? Ioan Mureşan: Da’ taci, mă, nu mai vorbi de bani! Gheorghe Ciorbă: No, no, bine, bine! Ioan Mureşan: Da’ nu mai vorbi de cinşpe! Gheorghe Ciorbă: Da, aşa e! Ioan Mureşan: Eu nu i-am spus nimic… Eu i-am scris! Eu nu vorbesc! Gheorghe Ciorbă: Da’… ştia de bani? Aaa… Ioan Mureşan: Da, sigur, Ghiţă! Nu, eu nu… Eu i-am scris, măi? Eu am pus o foaie pe masă… de-aia zic că n-au nimic! Înţelegi? Şi-am zis: «Mă… uită-te, mă… Tu pentru aia, ai aşa». Înţelegi? «Dacă ne faci aia, ai aşa… Şi gata!». Şi-am zis: «Cum să…?». «Păi…» zice, «când poţi!» No, ş-apoi te-am sunat şi-am zis: …«Hai să asta», ştii? Gheorghe Ciorbă: Da, da… Ioan Mureşan: Acuma s-o mai întâmpla o altă chestiune, că… Ăştia s-au aşteptat ca… aaa… ăsta să atace, ştii, Băsescu… Şi o dizolvat Comisia aia prin care-i cheamă pe miniştri la Comisie! Deci, nu mai are unde să-i cheme!“.
Aşa sună un fragment – care vă este deja cunoscut – din convorbirea telefonică purtată între Ioan Mureşan şi Gheorghe Ciorbă despre care se zice că ar avea ca subiect şpaga dată de aceştia lui Decebal Traian Remeş pentru a influenţa rezultatul unei licitaţii la nivel de minister. Nu ştiu dacă Decebal Traian Remeş este cel căruia Ioan Mureşan i-a scris pe hârtie câţi bani îi revin ca şpagă, mită, comision, numiţi-o dumneavoastră cum vreţi. Din convorbire însă reiese clar că aceştia doi discută despre o faptă aflată la marginea legii sau chiar ilegală atunci când fac afirmaţii de genul „singurul loc unde ne pot prinde cu ceva e (…) când i-am dat plicul cu banii“ sau „de-aia zic că nu au nimic!“. Nu ştiu dacă în plicul primit de Decebal Traian Remeş de la Ioan Mureşan erau 15.000 de euro sau documente despre proprietăţile Bisericii Greco-Catolice (!?), aşa cum afirmă acesta din urmă. Oricare ar fi fapta penală comisă de cei implicaţi, dacă au comis-o, concluzia mea este că au dat dovadă de prostie crasă şi de o impertinenţă infinită. Comportamentul lui Decebal Traian Remeş şi al lui Ioan Mureşan este specific mai tuturor celor care au condus această ţară din decembrie ’89 până acum, un comportament de ciocoi care cred că li se permite orice şi că niciodată nu vor fi prinşi. Ciocoii cei noi se bălăcesc în nepăsarea faţă de interesele cetăţeanului de rând şi sfidarea permanentă a legilor precum porcii în propriile dejecţii, fără să le pese că totul este împuţit şi murdărit în jur din cauza lor. Singura şansă a românilor pare a fi că aceşti ciocoi sunt nu doar fuduli, ci mai ales proşti, da’ proşti rău… Altfel decât prin prostie şi orgoliu nemăsurat nu-mi pot explica penibila şi penala situaţie în care se află Decebal Traian Remeş şi Ioan Mureşan.
Alături de prostie am văzut în aceste zile şi ce înseamnă dreptatea românească. Procedurile justiţiei moderne sunt doar un fel de lectură SF pentru studenţii de la Drept. În viaţa reală, justiţia se face aplicând metodele lui Vodă Lăpuşneanu, care l-a dat pe Moţoc pradă mulţimii, să fie sfâşiat, măcelărit, masacrat. Scandalul la care suntem martori nu are ca scop justiţia, aflarea adevărului, împlinirea dreptăţii. Ar fi prea puţin pentru cei care vor capul lui Tăriceanu şi căderea guvernului său. Prezentarea înregistrărilor video şi audio în faţa instanţei nu ar fi avut impactul devastator pe care l-a avut difuzarea lor publică, la televiziunea naţională. Găleata cu rahat pe care ar fi încasat-o doar Decebal Traian Remeş în cazul unui proces penal instrumentat după procedurile normale ale statului de drept a fost încasată în plin de tot guvernul, în frunte cu Tăriceanu. Dovedit că are prostituate prin guvern, acestui nefericit prim-ministru, cu chip de accident al istoriei noastre postdecembriste, îi va fi tot mai greu să pozeze în şefa clasei de domnişoare virgine de la şcoala confesională care sunt fugărite prin curte de nesătulul de Băsescu.
Românul de rând – şi mai ales românul agricultor – iese păgubit din toată afacerea. El înţelege că politicienii sunt aceiaşi corupţi dintotdeauna, că, din cauza unora ca Remeş şi Mureşan, Uniunea aia Europeană ne va lua din banii la care aveam dreptul pentru investiţii în agricultură şi că, decât fermier în România, mai bine căpşunar prin Spania. Cu politicieni ca Remeş şi Mureşan, România rămâne eternă şi fascinantă, o ţară frumoasă, despre care nu poţi avea decât un singur regret: că e locuită de români…