Pirul verde pe terenul roşu

Încep să-i înţeleg pe cei care înnebunesc consumând prea multă televiziune, presă, radio şi internet, adică mijloace de comunicare în masă. Dacă vii acasă de la serviciu, deschizi televizorul şi te uiţi la el patru ore, până ţi se face foame, intri într-o lume care pare reală, dar, din păcate, nu este. Trei-patru zile la rând toate televiziunile dezbat, de obicei, acelaşi subiect, cu aceiaşi oameni, care spun acelaşi lucru. După ce subiectul este întors pe toate feţele, mai rău ca în campania pentru congresul al XIV-lea (cea mai profundă acţiune de propagandă pe care am trăit-o direct vreodată), tema este abandonată şi se trece la următoarea, care este tratată la fel.
Îţi trebuie multă ştiinţă de carte să rezişti acestui sistem de comunicare – dacă asta este comunicare. Îţi trebuie multă experienţă ca să ştii că verile nu sunt cu mult mai calde ca în anii 1970, singura diferenţă fiind că în ultimii ani iernile sunt ceva mai blânde şi cu mai puţine precipitaţii. Numai că astăzi, când ţi se pare că e caniculă, ai la dispoziţie aerul condiţionat, maşina care te duce la munte sau apă minerală rece de la frigiderele care nu se compară neam cu Fram-urile noastre de pe vremuri. Aer condiţionat nu-mi aduc aminte să fi văzut vreodată înainte de 1989, apa minerală dispăruse, erau nişte cozi monstruoase la sifoane, iar maşina – dacă o aveai – nu mergea că nu aveai cotă de benzină. S-a schimbat modul în care percepem canicula, nu s-a schimbat vremea.
Dar ca să pricepi aşa ceva, fie nu te uiţi la televizor, ceea ce pare o utopie azi, fie ai o solidă cunoaştere a ceea ce se întâmplă în jurul tău, ceea ce iar pare o utopie dacă jumătate din timpul tău liber este consumat în faţa televizorului. Cunoaşterea vine din lectură, nimeni nu a putut inventa, încă, altă cale. S-au inventat pastile pentru virilitate şi pentru evitarea sarcinilor nedorite, dar pastile de cunoaştere încă nu au apărut pe piaţă.
Efectele dependenţei de mass-media (unii cercetători spun că este o maladie) sunt profunde. Există o bibliotecă întreagă de studii asupra acestui fenomen, din care câteva mi-au căzut şi mie în mână (era să spun, folosind o parafrază,  „pe vremea când citeam mai mult decât mâncam“). Nu vă plictisesc cu recenziile. Să spun doar că excesul în consumul mass-media modifică percepţia asupra lumii, creşte gradul de informare şi scade consistenţa individuală. Fraza e scurtă, dar plină de consecinţe. Prin expunere prelungită la campaniile media un om poate acumula cunoştinţe despre toate cele de pe lume, dar acestea nu-l fac mai eficient, mai raţional, mai sociabil. Dimpotrivă. Consumul de mass-media izolează, atomizează, lasă să crească excrescenţe comportamentale care într-o viaţă socială normală ar putea fi estompate. Există studii asupra psihologiei teroriştilor sinucigaşi care arată că una din sursele de formare a unei percepţii deformate despre rolul arabilor şi americanilor în lume este producţia suburbană de televiziune americană, adesea rasistă, darwinistă, sălbatică în esenţa ei.
Ce mă face să vorbesc despre aşa ceva?
În urmă cu câteva zile am mers să mănânc la un restaurant pe malul Dunării – de fapt, pe malul braţului Borcea. Ştiu locul de peste zece ani, patronii au clădit cu patimă şi efort un hotel, bar, restaurant, parcare, plajă într-un lăstăriş sălbatic. Alături de construcţiile ridicate cu mult entuziasm, mai puţin bun-gust (dar gustul şi estetica vin la a doua generaţie), patronii au investit în două superbe terenuri de tenis, cu instalaţie de nocturnă, sistem de drenare a apei, zgură roşie de cea mai bună calitate. Acum terenurile erau acoperite cu pir, o plantă înaltă de peste un metru. Pirul răsărise sistematic, parcelă cu parcelă, ocupând treptat terenul liber. Imaginea nu era deloc urâtă, dacă nu ştiai despre ce este vorba: pirul verde pe terenul roşu, în lumina galbenă a asfinţitului. Van Gogh. Sau estetica răului.
Ce-am văzut pe malul Borcei poate fi o bună metaforă pentru excesul de mass-media într-o societate ale cărei forţe nu sunt folosite pentru ceea ce ştiu ele să facă. Un teren bun, dar nefolosit, este imediat ocupat de o buruiană care poate că arată bine, dar este complet nefolositoare.