Interpretând in folos propriu articolul 85, aliniatul 2 din Constitutie, Traian Basescu declara ca refuza numirea lui Adrian Cioroianu ca ministru de externe.
Potrivit traditiei, presedintele are doar un drept protocolar de a semna decretul de acceptare a propunerii inaintate de premier.
Sa admitem insa ca e vorba de un drept real.
In acest caz, Traian Basescu ar trebui sa trimita primului-ministru o scrisoare in care sa argumenteze de ce nu e Adrian Cioroianu, din punctul de vedere al Domniei sale, propunerea cea mai nimerita pentru postul de sef al diplomatiei românesti.
Traian Basescu n-a facut acest lucru.
Domnia sa si-a rezumat argumentarea prin necesitatea ca Adrian Cioroianu sa fie inclus in lista guvernului restructurat.
Dincolo de faptul ca presedintele nu poate pune o asemenea conditie, se vede limpede efortul de a impune premierului trecerea prin parlament a unui guvern restructurat.
De ce tine atât de mult presedintele la restructurarea guvernului?
Sunt doua posibile lucruri pe care le-ar urmari:
1. Venirea premierului in parlament cu un guvern fara PD.
Se intelege ca in acest caz, guvernul PNL-UDMR ar putea sa treaca doar in urma unei negocieri publice a PNL cu PSD, PRM si PC.
O asemenea situatie ar da posibilitatea activului din presa si propaganda al Cotrocenilor de a declansa o campanie furibunda in chestiunea tradarii de catre PNL a Aliantei D.A.
Asta ar duce, in calculele prezidentiale, la o si mai mare subrezire a PNL.
2. Restructurarea guvernului prin pastrarea PD.
Ar fi un nou moment din slabirea autoritatii lui Calin Popescu Tariceanu asupra PNL.
Theodor Stolojan si asociatii au declarat in numeroase rânduri ca gruparea Tariceanu mai e inca la conducerea PNL, deoarece are la dispozitie sacul lui Mos Craciun in materie de functii si privilegii. Daca guvernarea Tariceanu pierde acest enorm avantaj sau cel putin si-l mai micsoreaza – continua rationamentul gruparii Stolojan – atunci tot mai multi liberali de frunte vor trece in tabara disidentilor.
Restructurarea ar aduce cu sine un guvern mai suplu, dar si mai mic. Asta ar insemna desfiintarea mai multor ministere. Pentru PD n-ar fi nici o problema. Fiind fata de Traian Basescu asemenea PCR fata de Nicolae Ceausescu, PD va accepta pierderea unor ministere. Pentru PNL ar fi insa dramatic.
Reducerea numarului de ministere ar fi o operatiune care ar stârni mari nemultumiri in PNL.
Dincolo de scandalul intern, care ar adânci imaginea de partid mânat de lupte, PLD mizeaza si pe atragerea celor ramasi fara posturi.
Prin raportare la realitatile dâmbovitene, tactica PLD pare extrem de eficienta.
Unitatea in jurul lui Calin Popescu Tariceanu nu e o unitate de idei, de idealuri, nici macar de sentimente.
E o unitate interesata, având drept temei posibilitatea lui Calin Popescu Tariceanu de a imparti functii si privilegii.
Daca i se ia aceasta posibilitate sau cel putin i se micsoreaza, unitatea se destrama.
Si atunci PNL poate fi preluat de gruparea Theodor Stolojan.
Ca si in alte cazuri, pledoaria lui Traian Basescu pentru restructurarea guvernului nu tine de interesul national, ci de interesul prezidential personal: doborârea PNL.
