Invatamintele unei sedinte de Senat

Autori
Etichete , , , ,


O vorba veche spune ca omul cât traieste invata si tot prost moare. Recunosc ca, in cazul meu, imi asum adevarul continut in propozitia de mai sus. E adevarat ca n-am murit inca, dar partea a doua a concluziei mi se potriveste perfect. Mi-am dat seama ca sunt perfectibil asistând la o sedinta televizata a Senatului, unde am aflat o multime de lucruri.

Astfel, un senator si mare istoric a constatat ca Monica Macovei poarta chilotii vaduvei lui Mao. N-am de ce sa nu-l cred fiindca, in urma cu câtiva ani, acelasi istoric a demonstrat ca renumita cârpa kaghebista provine din izmenele lui Lenin.

Am mai aflat cât de inventivi sunt senatorii; pe lânga procedeele clasice de vot au mai inventat votul cu nepoata si acum votul la patru mâini. Cel incriminat a opinat ca a facut o farsa; de unde alta concluzie; Senatul este un fel de circ unde se fac farse care sunt cerute si platite de cetateni. De fapt, intregul Senat e o farsa.

Am ascultat cu atentie motiunea anti-Macovei. Pot spune ca m-a emotionat chiar, fiindca mi-a reamintit de orele de invatamânt politic, când eram student la Iasi si aveam un prim-secretar cu fata umana.

De fapt, motiunea a fost pe nedrept numita „anti-Macovei“. A fost de fapt o motiune de aparare a averii demnitarilor si pentru a se inceta practica neserioasa ca unele dosare sa fie supuse cercetarii penale; mai ales cel privitor la mineriade. Orice ministru al justitiei ar fi patit la fel, daca nu era cuminte. In plus, este un mesaj clar pentru viitorul ministru al justitiei: „Daca te legi de averile noastre si nu ne asculti, atunci te suspendam, ca doar avem majoritatea“. Majoritate pe care noi le-am oferit-o si partidul imoral. De fapt, tot din aceasta sedinta am aflat ca exista un alt partid si mai imoral.

Domnul Geoana din nou a scos un porumbel pe gura, dupa celebrul „nici nu mai stim câti mai suntem“, rostit atunci când era vorba de agentii sub acoperire. „Daca nu pot sa guverneze, sa ne lase pe noi“. Iar dupa o mica pauza se corecteaza spunând „pe altii“.


De fapt, principala concluzie care se desprinde este ca am aflat cine conduce tara. Numai ca si sefii celor patru partide, precum si multi dintre membrii lor sunt strâns legati de vechile structuri. Se spune ca in ceea ce priveste nivelul de trai am ajuns la cel din ’89; dar, din punct de vedere politic, am ajuns cam tot aici, daca nu chiar cu mult inapoi.

Cred ca ne-am facut un obicei din a critica mereu parlamentul si astfel discreditându-l; cred ca nu e nevoie sa-l discreditam noi, fiindca o face el mult mai bine.

Sa recunoastem ca institutia parlamentara este necesara si indispensabila in orice democratie; asa ca trebuie s-o acceptam asa cum e, pâna când, pe cai democratice, o vom putea inlocui; desi s-ar putea intâmpla sa alegem alt parlament la fel ca actualul. Daca ne deranjeaza faptul ca parlamentarii se cred superiori noua si si-ar dori sa doarma cât mai multi ani in parlament, sa ne gândim la spusele lui Labis: „Când soarele scapata spre asfintit, si piticii capata umbre uriase“.

Dar sa-l lasam pe Labis; dupa cum merg lucrurile cred ca ar trebui sa citim cartea lui I.D. Sirbu, „Adio, Europa!“.



Comenteaza acum

Alte stiri

Sumarul ediției de sâmbătă, 17 februarie 2007

Top