Desi pelerinajul politicienilor pe la CNSAS continua, devine tot mai limpede ca Dosariada e pe cale sa-si dea duhul.
Fara a fi lasat in urma altceva decât un lung sir de scandaluri mediatice.
S-a confirmat astfel adevarul ca in România o minune nu tine mai mult de trei zile.
Avem astfel posibilitatea de a purcede la o intreprindere analitica. Si anume, de a face o radiografie a cauzelor si mijloacelor prin care un proces mai mult decât normal, teoretic administrat de prevederi legale stricte, s-a transformat intr-o brambureala prin care si-a croit drum manipularea.
Dosariada se inscrie in ceea ce am putea defini, dupa decembrie 1989, lungul sir de pericole exagerate pâna dincolo de granitele bunului-simt sau chiar inventate.
Printre aceste momente in care, gratie manipularii perfide a opiniei publice, s-au creat pericole artificiale, pe fondul carora Marii Sforari sa-si faca jocurile lor murdare: teroristii din decembrie 1989, conspiratia strainatatii impotriva tarisoarei noastre dragi, strainii care vin sa ne cumpere economia pe nimic, lovitura de stat din 13 iunie 1990, teroristul Omar Hayssam, coruptia.
Raportata la aceste momente, Dosariada isi evidentiaza un caracter de pericol artificial de o rara evidenta. In decembrie 1989, pericolul terorist se intemeia totusi p e un fapt real: cineva imita pacanitul pustilor mitraliera. Mineriada din 14-15 iunie 1990 a izvorât tot din inventarea unui pericol: regimul FSN-ist era tinta unor lovituri de stat. Si in acest caz, faptele de la care s-a plecat in exagerarea manipulatoare aveau un sâmbure de adevar: violentele din 13 iunie 1990.
Anticoruptia, momentul cel mai apropiat in timp de Dosariada, s-a bazat si ea pe mecanismele exagerarii peste marginile bunului-simt a unui pericol real: coruptia. Coruptia ajunsese sa fie infatisata drept radacina tuturor relelor din România ultimilor ani: de la cel moral pâna la cel economic.
Ca a fost vorba de supradimensionarea unui pericol pentru crearea conditiilor propice unor rafuieli politice se confirma azi, când activitatea DNA se reduce la spectacole mediatice gratuite.
In cazul Dosariadei, pericolul creat prin manipularea opiniei publice e unul absolut artificial.
E vorba de pericolul pe care l-ar constitui existenta in rândurile politicienilor, ale jurnalistilor, ale oamenilor de cultura a unor personalitati care ascund adevaratele lor relatii cu Securitatea. O simpla radiografie ne dezvaluie doua dintre principalele linii de forta ale diversiunii:
1. Diabolizarea Securitatii.
Telul operatiunii: crearea climatului de radicalitate favorabil executiei fara proces a celor ale caror dosare urma sa fie trimise la CNSAS.
Actiuni pentru atingerea scopului: reactivarea povestilor dramatice de mare circulatie in anii 1990, scoaterea din adormire a Procurorilor anticomunisti si antisecuristi, folosirea unor istorici care au inlocuit cercetarea cu Politia de Istorie, supradimensionarea subiectului rasuflat al informatorilor din rândurile elevilor.
Infatisarea Securitatii drept o forta malefica s-a facut si prin confundarea intentionata a epocilor Securitatii din vremea lui Ceausescu, punându-i in cârca abuzurile si crimele Securitatii de pe vremea lui Dej. Ceva asemanator manipularii grosolane din decembrie 1989, când epocii Ceausescu i s-au pus in cârca de catre stalinistii Birladeanu si Brucan crimele epocii staliniste.
2. Denuntarea ascunderii trecutului drept un pacat de moarte, pentru a carui pedepsire pâna si arderea pe rug e insuficienta.
Telul operatiunii: crearea unui interes mediatic iesit din comun pentru stirile provenite din surse, multe dintre ele simple intoxicari.
Actiuni pentru atingerea scopului: cultivarea pâna la greata a tezei santajului cu dosarul, infierarea trecerii sub tacere ca un act nu doar constient, dar si ticalos (practica luata de Procurorii etici din magazia bolsevismului, stiut fiind ca la sedintele de demascare se facea mare caz tocmai de ascunderea trecutului), intoxicarea presei cu zvonuri diversioniste despre continutul unui dosar sau altul, despre politicienii al caror trecut va fi luat la puricat.
