Agonia si moartea Papei, precum si misterul rapirii celor trei ziaristi in Irak au aruncat in umbra alte evenimente petrecute in aceste zile. Nici macar explozia preturilor n-a mai fost remarcata. Asa se explica discretia de care a avut parte sedinta extraordinara a guvernului, prezidata de Traian Basescu, venit pentru prima oara de la Cotroceni la Palatul Victoria. Sedinta in cadrul careia a fost adoptata strategia de reforma a Justitiei si de lupta impotriva coruptiei.
In mod normal, hotarârile adoptate la aceasta sedinta ar fi ocupat, fara indoiala, pagina intâi a ziarelor. Nu pentru ca, foarte curând, Justitia noastra va arata, neaparat, altfel, atenta doar sa aplice legea si sa faca dreptate „de-ar fi sa piara lumea“, vorba unei formule celebre cu care se laudau romanii, sau fiindca, in sfârsit, Parchetul National Anticoruptie se va grabi sa se ocupe de „marii corupti“. In privinta ambelor asteptari, sperantele ramân, deocamdata, nesigure. La fel ca pâna acum. Altceva s-a schimbat. Intre doua puteri ale statului, cea executiva si cea judecatoreasca, a aparut, la lumina zilei, un nod gordian pe care nu stiu cine si cum il va dezlega. Daca il va dezlega cineva!
Ceea ce, pâna acum, doar se banuia sau era spus prin aluzii si prin generalitati, acum a fost spus explicit, raspicat: anume ca noua Putere e in razboi cu o parte a Justitiei, banuita ca si-ar folosi „independenta“, clamata oficial, ca scut impotriva incercarilor de a deranja inertiile, obisnuintele si interesele care au blocat, pâna acum, formarea unui adevarat stat de drept la noi. „Nu vom permite o Justitie independenta in coruptie si ineficienta, a spus, ritos si amenintator, Basescu. Politicul nu va face nici un pas inapoi pentru curatarea Justitiei“. Aceste vorbe, spuse dupa sedinta, au sunat ca o declaratie de razboi impotriva unor personaje ca Ilie Botos, procurorul general al României, si Ion Amarie, seful Parchetului National Anticoruptie, aflati, cum se stie, in conflict deschis cu noul ministru al Justitiei, Monica Macovei. Si nu numai. In urma cu doua saptamâni, Consiliul Superior al Magistraturii a respins o parte din observatiile dure facute de Freedom House cu privire la defectele sistemului judiciar din România, iar PNA a contestat intregul raport. Document insusit, in schimb, de ministrul Justitiei. Ceea ce a dus la o incordare fara precedent intre umbra d-nei Rodica Stanoiu, din Justitie, si succesoarea ei. Acum, atât presedintele, cât si premierul Tariceanu au afirmat ca-i dau tot sprijinul d-nei Macovei, solidarizându-se cu ea impotriva atacurilor la care a fost supusa.
Altfel spus, taberele sunt acum fata in fata. Si nu mai e nici macar un secret al lui Polichinelle ostilitatea dintre Puterea politica si acea parte a Justitiei pe care Puterea politica o considera „independenta in coruptie si ineficienta“. Incât, pe buna dreptate, ne punem intrebarea: ce va urma? „Nu vom permite o Justitie independenta in coruptie si ineficienta“, a zis Basescu, dar cum vor proceda presedintia si guvernul pentru a nu mai „permite“? Nodul gordian din legenda a fost dezlegat de Alexandru cel Mare care l-a taiat cu palosul. Cum se vor descurca Basescu si Tariceanu, care nu sunt Alexandru cel Mare si nici n-au cum sa utilizeze palosul intr-o democratie? Mai ales ca nu e deloc greu de prevazut: nici Consiliul Superior al Magistraturii, nici d-l Botos, nici d-l Amarie nu au pofta sa vada taiat nodul gordian. De aceea se vor stradui din rasputeri, probabil, sa-l incâlceasca si mai tare, perorând pe tema imixtiunii politicului in treburile Justitiei.
Mi-ar fi greu sa prevad ce va urma, in afara de doua lucruri: PSD va face tot ce-i va sta in putinta pentru a impiedica parlamentul sa vrea si el sa nu mai „permita“. Iar, daca va reusi, vom ramâne o tara bolnava.
