De Ignat, Iliescu gratiat, de ultimul sau mandat

Deci Iliescu nu mai este presedinte! „Pacat“, vor spune unii. „Pacat ca asa tirziu“, vor spune altii. „Cu el se incheie o epoca“, se vor amagi plini de speranta unii sau altii. Adevarul e ca in toate acestea exista o doza de subiectivitate. Dupa cum tot adevarat este ca Iliescu nu a fost totdeauna corect inteles. Cine l-a inteles a putut profita de clarviziunea sa. Ca, de exemplu, fostul ziarist Radu Mazare. Cind Iliescu i-a spus „mai, animalule“, el a inteles directionarea si s-a inscris in PSD, a ajuns baron si cu o stare materiala de capitalist de cumetrie.

Pe mine m-a durut faptul ca ultimele lui actiuni n-au fost intelese asa cum se cuvine. De pilda, decorarea lui Vadim nu a fost decit o recunoastere, e drept, cam tirzie, a faptului ca tot ceea ce a spus acesta despre dinsul este adevarat. Dupa cum adevarate au fost aprecierile tribunului despre coruptia generalizata din PSD sau mentionarea unor spagi enorme incasate de unii ministri PSD. Curajul de a spune adevarul trebuie totdeauna apreciat si chiar recompensat. Ceea ce s-a si realizat prin solidaritatea parlamentara a celor doua partide care, in fond, se deosebesc doar prin nume.

Iar a fost inteles gresit Iliescu in cazul gratierii lui Miron Cozma. E greu pentru unii sa inteleaga ca a fost un act de clementa normal in preajma Craciunului, uitind ca primul act de acest tip a fost facut la Craciunul din ’89, fata de sotii Ceausescu. In plus, prin gratierea lui Cozma, Iliescu s-a aratat om de caracter, care stie sa aprecieze serviciile care i s-au adus. Iar recunoasterea unor realitati legate de aceasta problema este induiosatoare. Ce autocritica mai completa si dureroasa ati dori in locul afirmatiei „si mineriadele au avut explicatiile lor“ sau tulburatoarea recunoastere „nu minerii sint de vina“. Pentru aceste declaratii curajoase si autoincriminatorii, eu imi scot palaria; desi nu port asa ceva, eu umblind cu capul gol.

A, i s-a reprosat ca nu l-a anuntat pe primul ministru de intentia sa; pai nu mai era nevoie fiindca deja il anuntase pe Fane Spoitoru. Dar, in ansamblu, manevra a fost geniala; intii l-a eliberat, zicind ca astfel si-a platit datoriile. Dar el intuia reactiile care vor urma si era sigur ca il va aresta din nou.

Tot justificat a fost si faptul ca o data cu Cozma au fost gratiati si unii dovediti de crime in perioada Revolutiei. Pai, la Revolutie, fiecare a tras in cine a putut; unii au tras in Ceausesti, altii in manifestanti. E normal ca sa se bucure toti de acelasi tratament, nu-i asa? Si iar e normal ca au fost gratiati citiva spagari si escroci celebri. Pai partidul intra in opozitie si va avea nevoie de fonduri.

Ar fi normal ca, dupa aceste critici acerbe aduse vechii puteri, care, daca s-ar dori sa fie totale, ar ocupa mai multe pagini de ziar, sa urmeze entuziasmul nestavilit pentru noua putere. Dar n-o voi face; fiindca nu am motive. Basescu s-a aratat a fi un luptator adevarat, reusind sa invinga, cam de unul singur, nu numai un partid, ci un sistem. Dar aceasta victorie trebuie sa fie consolidata. Si nu de un Basescu luptator, ci de un Basescu organizator, om politic. Dar ii trebuie echipa. Care nu prea se zareste. Unele persoane creionate pentru viitoarele structuri de conducere, prin trecutul si moralitatea lor, ar putea fi la fel de bine in PSD. Si apoi cine crede ca rinocerii vor renunta de bunavoie si nesiliti de nimeni la capitalismul de cumetrie inscaunat de Iliescu este un naiv.

Ne asteapta o perioada grea si agitata, care va pune sub semnul intrebarii eficienta ultimelor alegeri; cred ca ne paste pericolul sa constatam ca la aceste alegeri n-a pierdut partidul cutare sau cutare, ci a pierdut Romania.