„Mister“ pe malurile Dambovitei

Nici Sherlock Holmes, nici comisarul Maigret, nici alt detectiv faimos n-ar reusi, probabil, sa dezlege misterul in care ne-a aruncat Biroul Electoral Central dupa primul tur al alegerilor locale. Foarte atent sa nu supere cumva PSD, onorabilul Birou, insarcinat sa ne comunice cine a castigat alegerile, si-a adus aminte, probabil, de celebra si cinica remarca a lui Stalin: „important nu e ce se voteaza, ci cine numara voturile“. Si a gasit o reteta simpla pentru a atribui victoria partidului aflat la putere. Potrivit Biroului Electoral Central, nu conteaza diferenta dintre un oras ca Bucurestiul, sa zicem, si un sat. Fiecare are un primar. In consecinta, BEC a anuntat ziarele si televiziunile ca „PSD a castigat alegerile locale pe tara, la primarii, adjudecandu-si 70 la suta din totalul mandatelor de primari, in timp ce alianta DA (PNL-PD) a obtinut doar 10 la suta, iar alte formatiuni politice si independenti 20 la suta“.

Bineinteles, PSD s-a grabit sa preia acest calcul, desi rezultatele alegerilor nu erau de natura sa invite la destuparea sticlelor de sampanie. Prin trompetele sale de serviciu, partidul aflat la putere a imprastiat in cele patru zari vestea ca el e invingatorul. In replica, Alianta PNL-PD a revendicat laurii victoriei electorale cu alte argumente. Noi, au zis „aliatii“, am obtinut 33,68 la suta din voturile valabil exprimate pentru consiliile judetene, in timp ce PSD a reusit sa adune doar 32,68 la suta. Si, astfel, ne-am pomenit in fata unui mister. Cine a castigat alegerile locale?

Cum spuneam, in numaratoarea primariilor castigate de partidul de guvernamant exista o „mica“ problema. 1+1 fac 2 numai daca aduni mere cu mere. Nu si daca aduni mere cu altceva. Acuzand Opozitia de „satisfactie indecenta“, PSD s-a prefacut a nu fi observat ca a trebuit sa se retraga, in batalia electorala, din multe mari orase pe care le considera ale sale si ca grosul voturilor ii vine din localitati unde functioneaza, inca, mijloace de convingere aparte. Vorbind intr-una din seri, la un post de televiziune, despre „victoria“ partidului sau, Viorel Hrebenciuc a facut, la un moment dat, o confidenta imprudenta. PSD conteaza acum, a zis el, pe trei milioane de voturi in intreaga tara, dintre care un milion la orase (in Bucuresti doar 200.000!) si doua milioane la sate. De unde se vede ca PSD, care numai de un interes major pentru situatia taranilor nu poate fi banuit, a devenit un partid, mai degraba, rural!

O „mica“ problema exista, insa, si in euforia „aliatilor“. Alianta PNL-PD se lauda cu faptul ca a obtinut primul loc tocmai la votul politic (cel pentru consiliile judetene), dar trece cu prea mare usurinta peste „amanuntul“, deloc neglijabil, ca, in multe locuri, votul politic a fost unul negativ. Adica, a fost dat nu neaparat in semn de apreciere a Opozitiei, ci pentru sanctionarea Puterii. Dovada cea mai buna o ofera rezultatele de la unele sectoare din Capitala unde candidati cvasinecunoscuti ai Aliantei au obtinut scoruri neasteptate.

M-as putea intreba ironic: daca exista numai „invingatori“, cine sunt „invinsii“? N-o fac, pentru ca invinsi vizibili ai acestor alegeri exista. E vorba de partide care faceau figuratie pe scena politica si au fost trimise in culise fara speranta ca vor mai juca vreun rol. Partidele conduse de Emil Constantinescu, Petre Roman si Victor Ciorbea au inregistrat rezultate care sunt departe de pragul electoral. Tot rezultate care stau sub semnul esecului au obtinut Partidul Noua Generatie, Partidul Pensionarilor sau URR, un partid format de tineri acum doi ani. In felul acesta, inghesuiala confuza din opozitie s-a mai limpezit. Acum, exista, formal cel putin, o Opozitie constituita.

Raman, insa, doua mari intrebari. Va intelege, oare, PSD avertismentul din votul negativ? Si va intelege Opozitia ca votul negativ nu e, neaparat, o dovada a meritelor proprii?