14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiFine del primo tempo...

Fine del primo tempo…

Iata ca a trecut si primul rund al alegerilor… Spre regretul meu profund.

Caci ce spectacole ofereau intilnirile televizate ale candidatilor; bateau toate telenovelele, toate dramele pasionale. In aceste intilniri puteai vedea ce inseamna dragostea adevarata intre oameni.

Imi amintesc de spectacolul ultimei intilniri a candidatilor la functia de primar general al Capitalei; ce spectacol, ce montare! Dar mai ales ce actori! Basescu, cu pletele in vint si cu privirea aceea magnetica amintind de marele tragedian Thalma, avea un joc plin de mobilitate si un ris sacadat, cu ha-ha-uri distantate, care rasunau ca securea calaului ce loveste buturuga. Geoana parea un june prim gratios, care incerca sa baleteze cu maiestrie printre intrebari; dar nu prea reusea deoarece morcovul pe care vizibil il avea ii determina o anumita rigiditate in partea inferioara a corpului. Dar Tatoiu, aceasta femeie cu parfum de primar! Ba chiar de trei ori femeie, judecind dupa cit vorbeste! Si Mitica, de-a dreptul fascinant; un comic irezistibil, simbioza geniala intre Bourvil, Alberto Sordi si Funes. Prin jocul sau a dovedit inca o data ca iti trebuie multe cuvinte cind nu ai nimic de spus. Scenariul intilnirii a urmat cu strictete canoanele clasice, conform carora junele prim iese totdeauna, pina la urma, jumulit.

Duminica seara, iarasi invazie de actori electorali la televizor. Numai ca scenariul era altfel si se desfasura paralel in doua locuri diferite. Intr-unul dintre ele, bucurie si entuziasm. Basescu mugea triumfator ca un taur in arena care n-a putut fi intepat de dosarul cu flota, dosar scos la iveala cu perseverenta, din cind in cind, atunci cind interesul „partidului“ o cere. Alaturi, Stolojan, falnic, dar putin cam teapan, ca un toreador ce are o criza de sciatica.

In cealalta parte, liniste, sobrietate, retinere, aproape cu aspect funerar. A aparut seful partidului; nu mai parea vinatorul neinfricat ce tine in mina pusca aducatoare de moarte, ci vinatul din fata pustii, care, tremurind, incearca sa-si negocieze viata. Si ni s-a promis, in schimbul voturilor urmatoare, atita bunastare si belsug incit nu le vom putea suporta.

Au mai aparut apoi ginditorii partidului, Mitrea si Agathon, care au explicat rezultatele alegerilor in lumina invataturii marxist-leniniste. Dupa cum se stie, marxism-leninismul este stiinta care ne arata cum se vor petrece lucrurile; si daca nu s-au petrecut asa cum a prezis, ne explica de ce. Or, daca recititi declaratiile premergatoare alegerilor ale lui Cozminca et. comp. cu privire la valoarea PSD-ului si la nulitatea opozitiei, aveti explicatia succesului la Bacau al lui Sechelariu.

Curios, dar de asteptat, cele doua tabere principale aflate in confruntare s-au declarat multumite de rezultat si fiecare din ele considera ca este adevaratul cistigator. Ambele tabere ar trebui totusi sa fie mai retinute. Opozitia ar trebui sa gindeasca la faptul ca tot ceea ce a cistigat se datoreaza nu unui partid, ci unei coalitii, care a scirtiit de la inceput, si inca scirtiie, din cauza unor orgolii marunte si nefondate. Caci, daca ar fi candidat impreuna peste tot, altfel ar fi stat lucrurile. Au cucerit insa citeva dintre marile orase, orase care conteaza enorm in definirea Romaniei contemporane.

Puterea ar trebui sa vada ca electoratul sau principal este format din persoane cu pregatire medie, submedie sau deficitara. Sint oameni respectabili si nimeni n-are dreptul sa-i acuze de ceva. Numai ca, fiind in mare parte nevoiasi, fara posibilitati de acces la informatii, pot fi lesne influentati de promisiuni consistente, dar fara certitudini ca vor fi indeplinite. Primarii din mediul rural, in legislatura trecuta, au migrat de la partidele de opozitie la cel al puterii. La fel si primarii recent alesi ar putea migra in sens invers daca interesele, personale sau colective, le-o vor cere.

Dar, o data terminata aceasta prima faza a alegerilor locale, circul initial a continuat dureros. Voturile noastre, ale oamenilor sarmani si neinsemnati pentru cei de sus, au inceput sa se vinda intre proaspat alesi, pe care i-am investit cu increderea noastra. Si se vind pe miliarde. In unele judete, chiar pe zeci de miliarde. Cei care au cistigat in alegeri, dar nu pe listele coalitiei sau ale PSD-ului isi scot voturile la vinzare. Si aceste voturi sint foarte importante, caci ele vor determina majoritatea in consiliile judetene, comunale, orasenesti. Adica locuri de frunte in lupta crunta pentru ciolane. Cum era de asteptat, PUR-ul, care se declara campionul luptei pentru corectitudine si dreptate sociala, si PRM-ul, campionul luptei impotriva coruptiei, trag spre PSD. Era si normal. Iar PSD-ului ii mai lipsea alianta cu PRM-ul pentru a se compromite total.

Vinzarea asta de voturi este dureroasa; pentru ca se vind sperantele noastre, iar noi nu primim nimic in schimb.

Si totusi, sperantele noastre s-au dus oare din nou pe apa simbetei? Noi n-am cistigat nimic?

Cred totusi ca am cistigat citeva lucruri extrem de importante; si nu ma refer aici la distributia voturilor, ci la ceva mult mai important. Am cistigat increderea ca „se poate“. Am reinviat speranta ca poate fi si altfel; nu stiu daca neaparat mai bine, dar oricum „altfel“. Am cistigat faptul ca oamenii au inceput sa gindeasca; lucru explicabil si prin primenirea naturala a populatiei. Multi din cei cu gindirea deformata pe timpul cind Iliescu indeplinea alte mandate au disparut, locul lor fiind luat de cei din generatia ce le urmeaza. Urmarea? Multi „dinozauri“ n-au mai fost realesi. Iar „circarii“, acele persoane care au hotarit peste noapte ca este avantajos sa devina oameni politici, crezind ca purcoiul de bani pe care-l au le mareste procentajul de inteligenta si le ascunde pregatirea deficitara, au fost respinsi categoric la vot.

Si un motiv de satisfactie il constituie Timisoara si Bucurestiul. Tot de aici au pornit evenimentele din decembrie ’89!

Sa fie oare alegerile acestea inceputul sfirsitului sau sfirsitul inceputului?

Daca as vrea sa enumar citiva invingatori dupa alegeri, m-as opri la doi.

In primul rind, Marian Vanghelie. Renuntind la umbrela „marelui partid“, banuit de fraude si escrocherii, ironizat pentru culoarea epidermei, el a continuat sa lupte si a cistigat. Bravo lui!

Un alt cistigator este Sechelariu; care a cistigat dreptul la realitate. Si a putut vedea astfel care este adevarata sa valoare.

Urmeaza actul doi al alegerilor. Cu multe confruntari interesante. Dintre toate, cea mai interesanta mi se pare cea dintr-o comuna gorjeana, unde la primarie se infrunta candidatii Purcel si Pasare. Cel dintii mi se pare totusi ca are mai multe sanse caci numele sau este mult mai adecvat pentru un autentic om politic. Mai ales daca renuntam la diminutiv.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS