Alianta de dragul discutiei

La conferinta de presa tinuta ieri, liderul PD, Traian Basescu, a declarat ca procesul de realizare a aliantei cu PNL merge ca pe roate. Fostul ministru al transporturilor e cunoscut pentru realismul actiunilor sale. Plecind de aici, multi analisti il considera ca intruchipind un nou tip de politician in peisajul postdecembrist: politicianul manager, suplinind absenta viziunii prin eficienta actiunii. E greu de crezut ca ultima sa iesire in public sta sub semnul sinceritatii. Nu sint semne palpabile ca lucrurile ar merge struna in procesul de realizare a aliantei. Toate datele arata ca proiectul e o pura nazbitie. El n-a facut pina acum, asa cum s-ar fi cuvenit, obiectul unei dezbateri temeinice in cele doua partide. Despre alianta s-a vorbit peste tot: la taifasurile de la televiziune, la conferintele de presa, la numeroasele simpozioane si mese rotunde, activitati in care PNL exceleaza mai ceva ca o Societate de Filozofie. S-a vorbit mai putin despre ea, daca nu chiar deloc, acolo unde ar fi trebuit sa inceapa discutia: in organismele de conducere ale celor doua partide. In aceste conditii, nu e de mirare ca proiectul se afla doar in vorbe, nici macar pe hirtie, pentru a ne da noua posibilitatea unei formulari populare. Si nu e de mirare, in acelasi timp, ca el lasa impresia unei trebi incilcite, despre care nici macar cei doi lideri nu stiu prea mare lucru. Discutat doar la intilnirile cu presa, proiectul aliantei urmeaza sinuozitatile specifice unei afaceri asupra careia toata lumea isi da cu parerea, in timp ce nimeni nu se apuca serios de ea.

Caracterul improvizat, de alandala dimboviteana, al discutiei face vulnerabil proiectul si la diversiunile partidului de guvernamint. Daca lucrurile s-ar fi decis in forumurile celor doua partide, declaratiile ulterioare ar fi fost supuse rigorii. Membrii celor doua partide ar fi exprimat opinii doar in hotarele celor convenite deja la nivel inalt. Fara o hotarire in organele conducatoare, proiectul aliantei a devenit un fel de prostituata a politicii autohtone. Cine are chef se pronunta asupra liniilor sale principale, isi da cu parerea despre cum vede el alianta. Nu e de mirare astfel c-au aparut tot felul de puncte de vedere fanteziste, cum ar fi, de exemplu, desemnarea drept candidat al PD la Presedintie a lui Emil Boc, un politician care ar putea cistiga doar prin faptul ca ar vorbi atit de mult si atit de repede incit adversarii sai n-ar mai avea cind sa deschida gura, iar electoratul s-ar duce direct la spital, naucit de atita scurgere vocala.

Nu e nici o indoiala ca multe dintre parerile exprimate sint rezultatul diversiunilor puse la cale de partidul de guvernamint. Pentru acesta din urma, interminabilele taifasuri despre alianta PD-PNL sint un teren excelent de manevre ca sa convinga electoratul nu numai de absurditatea proiectului, dar si de posibilitatea revenirii in forta la eternele ciorovaieli din fosta coalitie de guvernare.

Nici un om lucid n-ar putea spune, asadar, ca procesul de realizare a aliantei merge ca pe roate in conditiile in care el nici macar n-a pornit. De ce face Traian Basescu astfel de declaratii? Pentru ca Domnia sa are nevoie ca de aer de intretinerea dezbaterii publice pe tema aliantei. Liderul PD stie ca aceasta alianta nu se va realiza niciodata. Sint, mai ales in PNL, partid unde conducerea e colectiva si nu dictatoriala, ca-n PD, voci puternice impotriva acestei aliante din care liberalii ar iesi in paguba. Traian Basescu e insa una dintre acele personalitati care sufera daca nu ramin in centrul atentiei daca nu se discuta despre ele fie si contradictoriu. Cum atacurile impotriva PSD au capatat rutina care le face neinteresante, cum a cazut in cliseu si victimizarea in chestiunea flotei, liderul PD vede in proiectul unei aliante ce nu se va realiza niciodata un excelent prilej de a fi in centrul atentiei. Ramine de vazut daca PNL nu va sesiza la un moment dat tarasenia si nu va pune capat unei discutii din care partidul nu cistiga nimic.