Dezamagica Popescu

Vai, cum se mai prabusesc miturile, iubita mea. Ce mai e azi un „dedal“, un „eternelle retour“, un Castor si Pollus, sau un Mitu al lui Sisif, dupa ce si marele, regele Gica Hagi si-a pus poalele-n cap prin primavara, certindu-se ca la usa cortului cu finul (in sensul de rudenie) Gigi Becali pe paternitatea Stelei? Las’ ca, oricum, Regele avea la activ si o lovitura directa de scuipat, realizata din plin cu multa sputa undeva in perfidul Albion. Si, iata ca a venit si rindul celuilalt Gica, cumnatul Gica Popescu, sa cada de pe piedestal, sa se demitizeze. Mie, unul, simpaticul Popescu mi-a cazut greu la stomac inca de cind a semnat pentru Dinamo. Nu ca as avea eu grea la stomac echipa asta, ca o am, asa e, dar sa te duci tu, simbol al oltenilor, tu, Juvetele de aur, la Dinamo, iar nu acasa, la Craiova! Sa te duci tu la Netoiu cel care a chinuit echipa si orasul si oltenii de era sa termine tot, la dusmanul, inamicul numarul unu, p-asta n-o credeam! Acum imi dau seama ca, pe linga faptul ca e omul lui Becali, cu care acesta, ca si cazul Hagi, face orice manevre doreste (amintiti-va cine au fost uneltele de lupta ale lui Becali Giovani in razboiul cu Piturca, de la Nationala), deci, in afara ca e omul lui Giovani, Gica este si omul banului. Si inca veros, fara de scrupule. Bag de seama ca lui banul nu-i mai ajunge, tot mai vrea si pentru asta face orice, isi tradeaza orasul, fanii, prietenii, rudele, tineretea, copilaria, aerul pe care l-a respirat, si se aliaza cu dusmanii, cu toti netoii. Ba, mai nou, isi tradeaza si principiile – vezi meciul recent cu Argesul, blat celebru deja aratat cu toate destele presei. Asta dupa ce Gica declarase sus, foarte sus, tare, foarte tare ca la primul joc necurat va pleca. E deja momentul, draga Gica, acum te afli in situatia lui Penes Curcanul: „As vrea sa zbor, dar banii din banca nu ma lasa.“

I-as aminti proaspatului tradator de principii, amici si oras faptul ca, in acelasi timp cu transferul sau la Dinamo, un italian pe nume Di Livio s-a dus in Divizia D, direct de la Nationala Italiei, pe bani de nimic, numai ca sa se retraga in orasul natal la echipa de unde a facut primii pasi, Firenze. M-ai dezamagit cumplit, Gica draga!