Are dreptul omul politic sau primarul la o amanta?

Citesc in Gazeta ca o bibliotecara a ramas fara serviciu, fiindca poarta o fusta mai scurta decit a nevestei primarului. Nu conteaza comuna, primarul si nevasta. Se poate intimpla oriunde in Romania. Chestiunea ridica o problema de fond, pune o intrebare de principiu: are omul politic, inaltul functionar de stat sau primarul dreptul la o amanta? Are dreptul la o amanta fara sa fie stresat? Fara sa-l innebuneasca ideea ca propria nevasta are picioare mai urite, fuste mai lungi sau gelozii multiple? Reporterul, care scrie despre bibliotecara data afara, invita cititorul sa raspunda la intrebarea fetei: ce are primarul cu lungimea fustei mele? Incerc sa raspund ca simplu gazetar: are. Intre lungimea fustei bibliotecarei, a secretarei, a contabilei, pe de-o parte, si seful aferent, pe de alta, legatura e implicita. O descoperi in bucuria cu care seful, in cazul nostru, primarul, ii cere sa-i dea o carte din raftul de sus, pentru ca, intinzindu-se, fata sa-si descopere si mai mult competenta, caracterul si fidelitatea fata de munca prestata. O descoperi in numarul de cafele pe care le doreste facute doar de mina trestiei cu picioarele cit usa. Mai afli aceasta legatura in ura nevestei sefului, in speta, a primarului. Prima grija a nevestei e sa-si urasca neconditionat rivala. Daca bibliotecara are picioare lungi, nevasta trebuie sa fie mai desteapta. Sa nu se coboare ea la parasuta aia, sa-i vorbeasca necontenit propriului sot de moralitate, in general, si de a ei, in special. Sa-i aduca aminte de primele lor zile, cind ea era mai slaba si picioarele ii pareau mai lungi. Asta in prima etapa. Daca omul politic sau primarul se arata imun la argumentele nevestei, ea este obligata sa treaca direct la atac: „Ori eu, ori parasuta!“ Ultimativul acesta este oarecum riscant, dar tine. E riscant fiindca poate sa aiba parte de raspunsul cel mai nenorocit: „Sa n-o faci parasuta, caci iti este superioara, Matildo, din toate punctele de vedere, inclusiv picioarele“. Dar tine, pentru ca omul politic, in speta, primarul, nu-i nebun sa-si dea foc la cariera, tinind cont de faptul ca Matilda, nevasta, e depozitara atitor si atitor secrete pe care se intemeiaza ascensiunea jumatatii sale. In acesti ani, cind turnatoriile trec drept sinceritati si contributii cinstite la salvarea interesului national, interesul Matildei poate sa-l coboare pe omul politic (sau primarul) din virful piramidei in subsolul cercetarilor penale. In aceste imprejurari vitrege, revin si intreb, mai are dreptul omul politic, inaltul functionar sau primarul la o amanta? Are, dar cu o singura conditie: sa n-ajunga sa i se puna intrebarea, ce-l usuca pe el grija de fusta bibliotecarei?