După săptămâni în care alarma telefonului a fost dată uitării, iar diminețile au început fără grabă, revenirea la școală poate fi o adevărată provocare pentru cei mici. Nu doar programul se schimbă, ci și ritmul întregii familii. Cum îi ajutăm pe copii să lase vacanța în urmă fără certuri, presiune și amenințări și să privească începutul anului școlar cu mai multă încredere? Specialiștii spun că motivația nu se obține prin „Trebuie!”, ci se construiește treptat, prin rutină, încurajare și sentimentul că cel mic este ascultat.
Înapoi la rutină, fără schimbări bruște
Una dintre cele mai dificile treceri este cea de la programul relaxat al vacanței la trezitul de dimineață, orele de curs și un program mai strict. Dacă în ultimele săptămâni copilul a mers la culcare târziu și s-a trezit după ora la care, în mod normal, ar fi trebuit să fie deja la școală, revenirea bruscă la programul obișnuit poate aduce oboseală, iritabilitate și lipsă de chef.
De aceea, pregătirea poate începe cu câteva zile înainte. Ora de culcare și cea de trezire pot fi apropiate treptat de programul din timpul școlii. Nu este nevoie ca fiecare seară să devină o negociere sau o luptă. Important este ca schimbarea să fie făcută progresiv, astfel încât organismul copilului să aibă timp să se adapteze.
La fel de important este și timpul petrecut în fața ecranelor. Dacă în vacanță regulile au fost mai relaxate, revenirea la limitele obișnuite poate fi făcută treptat, explicându-i copilului de ce acestea sunt necesare.
Nu transformăm prima zi într-un examen
„Să fii cuminte!”, „Să iei numai note bune!” sau „Anul acesta să nu mai faci probleme!”. Acestea sunt fraze pe care mulți copii le aud înainte de începerea școlii. Intenția părinților este, de cele mai multe ori, una bună. Ei vor să-i transmită copilului că școala este importantă. Mesajul poate ajunge însă să fie perceput ca o presiune.
Un început bun nu presupune ca elevul să fie perfect pregătit din prima zi. Mai important este să știe că poate cere ajutor atunci când nu înțelege ceva. De asemenea, că greșelile fac parte din procesul de învățare și că valoarea lui nu este stabilită de o notă.
În locul unei liste de așteptări, părinții pot avea o discuție simplă: ce îi place copilului la școală, ce îi este dor, ce îl îngrijorează și ce și-ar dori să fie diferit în noul an. Uneori, o astfel de conversație poate scoate la iveală temeri pe care copilul nu le-ar spune dacă este întrebat direct dacă „este pregătit de școală”.
Motivația începe cu întrebări, nu cu ordine
Copiii nu sunt motivați toți în același fel. Unii sunt încântați să-și revadă colegii, alții așteaptă cu nerăbdare o anumită materie. Asta în timp ce pentru unii școala este asociată mai degrabă cu teme, reguli și evaluări.
Tocmai de aceea, este util ca părinții să descopere ce anume îl atrage pe copil. Poate fi vorba despre colegi, despre activități, despre sport, desen, matematică, lectură. Sau pur și simplu despre sentimentul de a face lucruri noi.
Pregătirea pentru școală poate deveni, la rândul ei, o activitate plăcută. Alegerea rechizitelor, pregătirea ghiozdanului sau organizarea biroului pot fi făcute împreună cu copilul. Pentru un elev mai mic, aceste lucruri pot transforma ideea abstractă de „începe școala” într-o experiență concretă, pe care o poate controla.
Lauda pentru efort este mai importantă decât perfecțiunea
Un alt mod prin care părinții pot susține motivația este să pună accent pe efort și progres, nu doar pe rezultate. „Ai muncit mult pentru asta” transmite un mesaj diferit de „Ești deștept pentru că ai luat nota zece”.
Copilul are nevoie să înțeleagă că poate deveni mai bun prin exercițiu și perseverență. Dacă este lăudat exclusiv atunci când obține rezultate foarte bune, poate ajunge să evite situațiile în care există riscul să greșească. În schimb, atunci când efortul este observat și apreciat, școala poate deveni un spațiu în care merită să încerce. Asta chiar dacă nu reușește din prima.
Pentru părinți, începutul anului școlar este și o ocazie de a le oferi copiilor mai multă autonomie. În funcție de vârstă, aceștia pot fi implicați în pregătirea ghiozdanului sau alegerea hainelor pentru a doua zi. Totodată, în organizarea programului sau stabilirea unui interval pentru teme și relaxare.
Un început bun nu înseamnă un copil fără emoții
Poate cea mai importantă idee este că emoțiile din primele zile nu trebuie privite ca un semn că ceva nu merge bine. Un copil poate fi entuziasmat și, în același timp, să aibă emoții. Poate să-și dorească să-și revadă colegii și totuși să fie îngrijorat de un profesor nou. Sau poate de o materie dificilă ori de schimbările din clasă.
Rolul părinților nu este să elimine toate aceste emoții, ci să-i arate copilului că le poate gestiona. Un simplu „Știu că ai emoții, dar sunt aici dacă ai nevoie de mine” poate fi mai eficient decât încercarea de a-l convinge că „nu are de ce să-i fie frică”.
În definitiv, un început bun de școală nu se măsoară prin cât de repede își pune copilul uniforma, cât de ordonat este ghiozdanul sau cât de entuziasmat pare în prima dimineață. Se măsoară în siguranța cu care intră pe poarta școlii, știind că acasă nu este așteptat să fie perfect, ci să încerce, să învețe și să ceară ajutor atunci când are nevoie.
Pentru copii, școala este un drum lung, nu un test care trebuie trecut din prima zi. Iar unul dintre cele mai bune lucruri pe care părinții îl pot pune în ghiozdan, înainte de toate rechizitele, este încrederea că pot face față noului an.
Citește și: Copiii se întorc la școală, dar cu ochii în telefon. Medicii atrag atenția asupra unui obicei care le poate afecta sănătatea
