Rezultatele unui studiu efectuat de cercetători din Marea Britanie şi din Belgia arată că pandemia HIV/SIDA îşi are originea în anii 1920 în Africa Centrală, ca urmare a unei „furtuni perfecte“ de factori, scriu jurnaliştii de la dailymail.co.uk.
O echipă formată din oameni de ştiinţă de la Universitatea Oxford şi de la Universitatea din Leuven au analizat istoricul genetic al virusului imunodeficienţei umane HIV, cel care declanşează temutul sindrom al imunodeficienţei dobândite – SIDA – şi care doar anul trecut a cauzat decesul a 1,5 milioane de oameni din întreaga lume. În urma cercetărilor, ei au ajuns la concluzia că HIV a apărut pentru prima data în oraşul Kinshasa, actuala capitală a Republicii Democratice Congo (în 1923, oraşul Kinshasa a fost numit capitala statului Congo Belgian, în locul oraşului Boma). În acea vreme, în perioada anilor 1920, coloniştii belgieni reuşiseră să transforme aşezarea
într-un nod comercial înfloritor, „dotat“ cu un sistem feroviar modern, care se pare că a fost principalul factor care a permis virusului să se îndepărteze de locul de origine şi să ajungă la mii de kilometri distanţă. Importanţa economică a oraşului, dezvoltarea urbană, sosirea a mii de muncitori din diverse zone ale ţării, şi nu numai, dar şi apariţia primelor modificări în ceea ce priveşte obiceiurile sexuale şi a primelor forme de comerţ sexual – toţi aceşti factori au creat o „furtună perfectă“, care a permis virusului să se răspândească pe nesimţite, până când oprirea lui a devenit imposibilă.
Unul dintre coordonatorii studiului, profesorul britanic Oliver Pybus, a explicat că aceasta este cea mai complexă analiză genetică a HIV făcută până în prezent. „Pentru prima dată, am cercetat toate dovezile disponibile, folosind cele mai recente tehnici de analiză a distribuţiei populaţiei din punct de vedere geografic, care ne permit să estimăm statistic originea unui virus. În prezent, am stabilit, cu un grad ridicat de siguranţă, locul şi momentul în care a izbucnit pandemia“, a afirmat profesorul Pybus.
La rândul său, profesorul belgian Philippe Lemey a spus că, în urma studiului, a devenit evident faptul că răspândirea timpurie a virusului HIV-1 din Kinshasa în alte centre urbane a urmat anumite tipare previzibile. În plus, un factor-cheie în acest proces a fost faptul că oraşul a fost transformat de coloniştii belgieni în unul dintre aşezările cu cea mai bine structurată reţea de transport.
Ideea este întărită şi de profesorul Nuno Faria, de la Universitatea Oxford. „Informaţiile din arhive arată că până în anul 1950 peste un milion de persoane tranzitau în fiecare an Kinshasa prin intermediul reţelei feroviare. Este foarte probabil ca schimbările sociale aduse în 1960 de lupta pentru independenţa statului să fi contribuit la transmiterea virusului din grupuri mici de populaţie infectată către restul populaţiei ţării şi ulterior în lume“, a conchis Nuno Faria.
30 de ani în carantină
În ciuda faptului că oraşul Kinshasa, locul de origine al virusului, putea fi considerat o bombă pe cale să explodeze, HIV s-a răspândit totuşi relativ lent dincolo de graniţele aşezării. Abia după 30 de ani de la descoperirea primelor cazuri virusul a ajuns în alte trei mari oraşe congoleze – Mbuji-Mayi, Lubumbashi şi Kisangani, aflate la peste 1.500 de kilometri distanţă de Kinshasa. HIV a rămas în Congo – o ţară a cărei suprafaţă este cât cea a Europei Vestice – până în anii 1960, când a ajuns în Statele Unite ale Americii şi s-a răspândit ulterior în întreaga lume, astfel că numărul de persoane infectate cu acest virus a „explodat“ în anii 1980, iar incidenţa HIV a atins cote alarmante.
Pentru că virusul nu prezintă simptome vizibile până în momentul în care declanşează SIDA, HIV a fost identificat drept cauză a acestei boli necruţătoare abia în anul 1983, moment înainte de care mii de oameni deja îşi pierduseră viaţa din cauza afecţiunilor asociate SIDA. De la descoperirea acestui virus mortal, comunitatea ştiinţifică s-a implicat într-un război lung şi greu, luptând pentru îmbunătăţirea tratamentului cu medicamente antiretrovirale, singurele care pot încetini evoluţia HIV, permiţând astfel prelungirea vieţii pacienţilor afectaţi.
Graţie eforturilor oamenilor de ştiinţă şi cercetătorilor care şi-au unit forţele, a căror muncă a fost completată prin educarea oamenilor în privinţa sexului protejat, numărul deceselor cauzate de SIDA a cunoscut un uşor declin din 2005 încoace: de la 2,3 milioane de decese s-a numărul s-a redus la 1,5 milioane de decese (raportate în 2013).
Cum se transmite HIV/SIDA
HIV/SIDA se transmite prin fluide corporale precum sânge, lichid seminal, lapte mamar şi lichid cefalorahidian, principalele mijloace prin care este contractat acest sindrom fiind sexul neprotejat şi folosirea acelor de seringă contaminate. De la erupţia pandemiei, boala a făcut aproximativ 40 de milioane de victime în întreaga lume.
