În oraşul Pripyat din Ucraina, totul pare mort. Pe străzile părăsite se simte doar mirosul crud al morţii şi al furiei în faţa unui viitor distrus.
În acest an s-au împlinit 27 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobâl, unul dintre cele mai mari dezastre din istoria umanităţii. La doar doi kilometri de celebra centrală se află unul dintre cele mai mari oraşe- fantomă din lume: Pripyat. Lucrările de construcţie ale oraşului au început pe 4 februarie 1970, aici urmând să fie găzduiţi muncitorii şi constructorii de la centrala nucleară, împreună cu familiile lor. În următorii ani, aici au sosit şi alţi oameni, iar populaţia a crescut considerabil, ajungând într-un interval relativ rapid de timp la aproximativ 47.000 de locuitori. Pripyat era un oraş modern şi funcţional, care avea două spitale, un centru comercial, două hoteluri, numeroase baruri şi restaurante, cinematografe, teatre şi un centru multifuncţional, care se afla în piaţa centrală şi care adăpostea o piscină acoperită. Totul s-a schimbat brusc pe 26 aprilie 1986, la ora 1:23:45. Era o zi de sâmbătă. Un experiment ratat s-a transformat într-un adevărat dezastru nuclear. Incredibil, testul era conceput pentru a arăta că, în timpul unei întreruperi a energiei electrice, reactorul ar funcţiona în condiţii sigure. În realitate, această manevră s-a transformat într-o imensă tragedie. Reactorul 4 de la Cernobâl a explodat, iar în aer au fost eliberate cantităţi de radiaţii care au depăşit de câteva ori valorile maxime admise. În total opt tone de substanţe radioactive au fost aruncate din reactor şi împrăştiate în jurul zonei sau luate de vânt. Zona a fost evacuată pe o rază de 30 de kilometri, iar unii dintre oamenii care s-au luptat cu incendiul de la reactor au murit la puţin timp după ce au fost expuşi unui nivel de radiaţii de 13.000 de ori peste cel normal. Potrivit specialiştilor, explozia de la Cernobâl a generat radiaţii cât pentru 500 de bombe nucleare de mărimea celor de la Hiroshima şi Nagasaki. Statisticile arată că peste 60.000 de oameni au murit ca urmare a radiaţiilor, iar mai mult de două milioane au avut şi încă mai au de suferit.
Un oraş părăsit
Imediat după incident, sovieticii au tăcut. Nu au informat nici măcar populaţia aflată în imediata apropiere a dezastrului. Locuitorii din Pripyat au fost înştiinţaţi abia la 36 de ore de la producerea accidentului. Au fost evacuaţi cu forţa 45.000 de oameni, iar în zilele următoare alţi 130.000 au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele pe o rază de 30 km. Nimeni nu era cu adevărat conştient de ceea ce se întâmplase. Mai mult de atât, în noaptea exploziei au admirat lumina scânteietoare de deasupra reactorului. Pripyat este astăzi unul dintre cele mai mari oraşe-fantomă din lume. Din acea zi de aprilie, aproape nimeni nu mai vine pe aici, doar câţiva turişti în căutare de emoţii puternice. Pe străzi şi în case încă mai sunt prezente obiecte de mobilier, fotografii, aparate electrocasnice, jucării, obiecte personale ale unor locuitori care fuseseră informaţi că vor reveni la casele lor după trei săptămâni, dar care nu s-au mai întors niciodată pe acele meleaguri. În ciuda faptului că interdicţiile încă sunt valabile, există totuşi 400 de persoane care continuă să trăiască în casele lor, se hrănesc cu legumele din propria lor grădină şi beau din apele încă puternic contaminate. Pentru a ajunge în această zonă este nevoie de autorizaţii speciale, iar pentru a ieşi, orice cetăţean trebuie să se supună în prealabil unui control, iar dacă nu îl trece, este obligat să facă un duş împotriva radiaţiilor. Multe structuri nu sunt sigure sau au o concentraţie de radiaţii prea ridicată pentru a putea fi vizitate. Cea mai radioactivă zonă din oraş este un parc de distracţii amenajat pentru festivităţile de 1 mai, pentru că este expus direct spre centrala nucleară şi pentru că, în ziua catastrofei, vântul a adus aici primele particule radioactive. În special roata panoramică prezintă o concentraţie foarte ridicată de radiaţii. În spatele parcului se află o pădure ai cărei pomi au murit în întregime în câteva zile şi care a fost supranumită „pădurea roşie“, din cauza faptului că şi-a schimbat culoarea în urma radiaţiilor. În timp ce pentru oameni Pripyat a devenit un infern, nu acelaşi lucru se poate spune despre floră şi faună, care s-au dezvoltat în mod necontrolat, ajungând acum să fie studiate de oamenii de ştiinţă, care încearcă să dezvolte ipoteze despre cum ar fi arătat Terra dacă nu ar fi existat oameni.
