V-ar încânta ideea să fiţi nemuritori? Chiar dacă pentru unii dintre noi pare imposibil, ei bine, lucrurile nu stau chiar aşa, iar această aspiraţie pare să prindă un oarecare contur, relatează www.ditadifulmine.com
Visul tinereţii fără bătrâneţe şi vieţii fără de moarte nu mai este un obiectiv imposibil. Dacă în urmă cu 20 de ani, nemurirea rămânea ceva mai degrabă de domeniul SF-ului, în ultimii ani, tot mai mulţi cercetători, unii dintre ei cu o carieră de invidiat şi chiar laureaţi ai premiului Nobel, au ajuns la concluzia că în următorii 40 de ani specia umană va avea o speranţă de viaţă mult mai mare decât în prezent, ajungând să trăiască până la 600 sau chiar 1.000 de ani. „Prima persoană care va trăi o mie de ani se află cu siguranţă printre noi, chiar dacă realizează sau nu acest lucru, excluzând incidentele imprevizibile şi sinuciderile. Oricum, mulți dintre cei care au acum 40 de ani sau sunt mai tineri vor trăi câteva secole“, este de părere Aubrey de Grey, genetician la Cambridge University. Conform acestuia, îmbătrânirea este determinată de un cumul de efecte ale metabolismului, iar scopul studiilor sale este împiedicarea declinului fizic şi cognitiv al fiinţei umane şi menţinerea unei stări de tinereţe biologică perpetuă, indiferent de vârsta cronologică. Chiar dacă Grey pare optimist în previziunile sale despre viitor, cert este că progresele continue cu privire la „fântâna tinereţii veşnice“ sunt tot mai consistente. Michael Rose, profesor de biologie la University of California, este unul dintre cercetătorii care şi-au dedicat viaţa studiilor despre nemurire. „Lucrez la secretul nemuririi“, afirmă Rose, încrezător în propriile teorii. Cercetările sale au dus recent la creşterea speranţei de viaţă a musculiţelor. Pare banal, însă, dacă ne gândim că musculiţele sunt printre cobaii preferaţi înainte de a trece la experimentele pe oameni, descoperirea capătă un rol mai import.
De la vis la realitate
Studiile despre imortalitate nu mai reprezintă o utopie. Chiar şi autorităţile americane par să creadă cu fermitate, având în vedere că anual alocă un buget de 2,4 miliarde de dolari cercetărilor din domeniul „biologiei îmbătrânirii“, cu scopul de a creşte speranţa de viaţă pentru diferite organisme, inclusiv mamifere, dincolo de limitele biologice naturale. Un semnal optimist vine de la cercetătorii britanici de la Universitatea din Nottingham. Aceştia au descoperit că o specie de viermi platelminţi poate depăşi limitele îmbătrânirii, pentru a deveni nemuritori. Oamenii de ştiinţă afirmă că studiul lor oferă noi perspective asupra posibilităţilor prin care pot fi atenuate consecinţele îmbătrânirii în rândul oamenilor, fiind un prim pas spre extinderea longevităţii. „Datele colectate de noi satisfac una din predicţiile care stabilesc condiţiile necesare ca un animal să devină nemuritor“, a declarat Aziz Aboobaker, conducătorul studiului. Specialistul de la Universitatea din Nottingham a adăugat: „Următorul nostru ţel este de a înţelege mecanismele prin care viermele reuşeşte să facă acest lucru şi să înţelegem, totodată, care este procesul evolutiv care duce la crearea unui animal nemuritor“. Viermii platelminţi au reprezentat întotdeauna un obiect de studiu de interes pentru oamenii de ştiinţă, pentru că au o capacitate incredibilă de a se regenera. Un vierme plat tăiat în două se va regenera, dând naştere la două fiinţe distincte.
Pregătiţi pentru eternitate?
Dar, în fine, nemurirea chiar ar fi un lucru bun pentru om, ca specie? Un biolog, specialist în evoluţionism, Andre Martins, de la Universitatea din Sao Paulo, Brazilia, a realizat recent o simulare computerizată a evoluţiei a două populaţii ipotetice – una de oameni obişnuiţi, muritori, şi alta de făpturi umane nemuritoare. Iar rezultatele sugerează că, pur şi simplu, îmbătrânirea şi moartea ne-au ajutat să evoluăm ca specie. În anumite circumstanţe, mortalitatea este efectiv un avantaj pentru supravieţuirea speciei umane. Paradoxal, în simularea lui Martins, specia muritoare a împins-o pe cea nemuritoare spre extincţie. Schimbările/mutaţiile fac ca fiecare generaţie să fie un pic mai bine adaptată decât cea actuală şi, pe termen lung, să o elimine pe cea ai cărei indivizi nemuritori rămân înţepeniţi în aceleaşi tipare fiziologice şi comportamentale. De asemenea, altă problemă importantă care trebuie pusă este cu ce ne-am hrăni. Cele şapte miliarde de oameni care populează azi planeta au deja probleme în acest sens. Organizaţia Naţiunilor Unite estima, într-un raport care analiza starea lumii în anul 2010 şi îşi arunca privirea spre viitor, că în 2015, circa 920 de milioane de persoane tot vor trăi sub limita sărăciei. De asemenea, alt raport ONU prevede că, în anul 2050, cererea de produse alimentare va fi cu 75% mai mare decât astăzi, şi asta în condiţiile în care nu suntem eterni.
