Prietenii sunt o comoară de nepreţuit. Şi asta mai ales când trebuie să dai jos câteva kilograme, relatează tgcom.it. Cel puţin aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii americani de la Ohio State University, în opinia cărora o viaţă socială activă poate fi un aliat în lupta împotriva kilogramelor în plus, fiind de real ajutor pentru arderea stratului de grăsime de pe abdomen. Potrivit tgcom.it, pentru moment, efectul „dietetic“ al prieteniei a fost demonstrat doar în cazul şoarecilor de laborator, după cum reiese din studiul publicat în revista Cell Metabolism, însă autorii sunt siguri că rezultatele studiului pot indica noi strategii utile pentru modificarea în mod pozitiv şi a metabolismului uman. Ipoteza care se află la baza studiului este că o serie de stimuli ambientali şi sociali benefici pot determina creierul să producă un factor de creştere esenţial, aşa-numitul factor neurotrofic derivat cerebral (BDNF). Printre alte efecte recunoscute, această substanţă induce transformarea găsimii albe, care se depozitează pe abdomen, în grăsime brună, despre care multă vreme s-a crezut că este prezentă doar la nou-născuţi şi copii, dar care acum s-a descoperit că există şi la vârsta adultă.
Experiment pe cobai
Cercetătorii au ajuns la aceste concluzii după ce au observat mai mulţi şoareci de laborator. Pentru a trăi, aceştia au o serie de nevoi foarte limitate: se mulţumesc cu o cantitate suficientă de apă şi hrană, sunt solitari şi nu sunt prea activi. Altfel spus, ele seamănă un pic cu persoanele leneşe şi izolate, care vegetează în faţa televizorului şi pe care anglo-saxonii le numesc „couch potatos“. Cercetătorii au încercat să revoluţioneze viaţa cobailor, creând un fel de „parc de distracţii“; le-au făcut un cerc de prieteni, inserându-i în grupuri de 15-20 de animale, i-au „găzduit“ în case mai spaţioase, dotate cu instrumente utile pentru practicarea exerciţiului fizic, cum ar fi un labirint sau o roată pe care să alerge. „După patru săptămâni cu acest stil de viaţă, grăsimea abdominală a şoarecilor a scăzut cu 50 la sută“, a povestit Lei Cao, cercetător la Ohio State University. Cantitatea de grăsime a scăzut mult mai mult decât cea „arsă“ alergând, de exemplu, pe roată. Cercetătorii au explicat că în cazul adulţilor, stimularea producerii de grăsime brună nu este simplă. Printre tehnicile posibile se numără expunerea la frig, care însă trebuie să fie „masivă“ şi îndelungată, sau activarea sistemului nervos simpatic. Potrivit actualului studiu, pe lista strategiilor pentru creşterea producţiei de grăsime brună se poate adăuga şi posibilitatea de a trăi într-un mediu foarte bogat în stimuli. „Se poate spune că singurătatea este la fel de nocivă pentru sănătate ca şi ţigara“, a mai explicat Cao.
