De multe ori ne-am întrebat cum va arăta omenirea peste câteva decenii, specialişti de tot felul lansând previziuni mai mult sau mai puţin sumbre despre viitor.
Mai mulţi specialişti intervievaţi de redactorii de la Il sole 24 ore şi-au imaginat lumea viitorului. Fostul director al Foreign Policy, Moisés Naím, preşedintele Istat, Enrico Giovannini, omul de afaceri Guido Barilla, istoricul Miguel Gotor, scriitorul Bill Emmott, demografii Jack Goldstone şi Francesco Billari şi arhitectul Luca Molinari, coordonaţi de directorul Il sole 24 ore, Gianni Riotta, au trasat problemele cu care ne vom confrunta. Jocul de imaginaţie a avut toate ingredientele necesare: un pic de profeţie şi un pic de utopie, cum afirmă Miguel Gotor, însă, mai ales, o doză de realism. Astfel, aflăm că ţările emergente vor deveni centrul economiei mondiale. În timp ce Europa se va întreba cum să asigure asistenţă sanitară şi profesională bătrânilor care vor popula marile oraşe, în China, Pakistan, Mexic, viitoarea forţă de muncă va fi protagonista pieţelor mondiale şi a producţiei de idei. În secolul XXI, lumea va fi a megalopolisului şi nanotehnologiilor, mâncarea va fi tot mai preţioasă, iar apa – o sursă tot mai săracă. Bunicii europeni vor citi Biblia, tinerii musulmani din Paris, Bangkok sau Miami îşi vor folosi viitoarele versiuni de iPad pentru schimburile comerciale sau pentru a pune în pericol democraţia din diferite ţări. Cert este doar că depinde de alegerile politice şi economice din prezent dacă Revelionul din 2050 va fi un amalgam multietnic sau o zi minunată.
Populaţia
Deşi există încă dubii cu privire la numărul de pământeni care vor popula planeta până în 2050, două puncte sunt sigure: 90 la sută din forţa de muncă viitoare se va concentra în ţările emergente sau în cele care astăzi sunt caracterizate printr-o mare fragilitate politică şi economică. În plus, rata scăzută de natalitate de pe Bătrânul Continent va duce la o îmbătrânire a populaţiei, iar principala problemă va fi aceea de a crea un sistem sustenabil – pensii, sistemul sanitar, transporturile – pentru persoanele de peste 65 de ani. Modelul de creştere bazat pe consum din ţările bogate va fi o amintire, în timp ce fluxul de capital şi de idei va fi direcţionat tot mai mult spre ţările emergente. Francesco Billari, demograf la compania Bocconi din Milano, a atras atenţia asupra unei inversări de trenduri în ţările dezvoltate, tendinţă ce se va consolida până în 2050: natalitatea va fi mai ridicată în oraşele bogate. Astfel, vechea ecuaţie mai multă sărăcie – mai mulţi copii va dispărea, până atunci natalitatea fiind mai mare în zonele unde oamenii o duc bine. În plus, fericirea va deveni tot mai mult o condiţie indispensabilă pentru procreare.
Mâncarea, o valoare
În ciuda faptului că au viziuni foarte diferite, patronul de la Slow Food, Carlo Petrini, şi preşedintele de la Barilla Holding Spa, Guido Barilla, au ajuns la aceeaşi concluzie: în următorii ani, mâncarea va fi din nou o valoare. Gata cu economiile: în 2050, consumatorii vor deveni tot mai conştienţi de faptul că a mânca sănătos înseamnă să scoată şi mai mulţi bani din buzunar. Pe agenda politică a guvernelor, tema alimentaţiei nu va mai fi legată de nutriţie, ci de „food security“, şi va fi necesară prezenţa unei autorităţi de supraveghere a speculei alimentare şi, totodată, a unui sistem fiscal avantajos pentru materia primă.
Musulmanii, noua forţă de muncă
În 2050, vor fi cu un miliard mai mulţi musulmani pe planetă. Provocarea următoarelor decenii este, în opinia lui Goldstone, aceea de a face ca această mare forţă de lucru să fie pregătită să se prezinte pieţelor internaţionale ca fiind un factor pozitiv pentru dezvoltare. Profesorul de la George Mason School crede că acest lucru este posibil cu condiţia ca guvernele occidentale să îşi asume rolul de a-i educa pe tineri în spiritul globalizării, nu doar în oraşele care îi găzduiesc, ci şi în oraşele natale. Goldstone este convins că valorile liberale pe care s-a fondat Occidentul vor fi de bază în viitor, Orientul Mijlociu ar putea deveni un mare laborator de experimente de convieţuire şi democraţie.
Un oraş cât o planetă
În 2050, lumea va fi un foarte mare oraş. Creşterea exponenţială a urbanizării care a caracterizat secolul XIX este destinată să continue în ritm şi mai accelerat în următoarele decenii. În timp ce în 1900, doar 10% din populaţia mondială locuia la oraş, un secolul mai târziu, numărul s-a mărit de peste cinci ori, iar în 2050, procentul populaţiei urbane va ajunge la 70. În opinia lui Goldstone, riscul este ca noile oraşe să devină similare celor descrise de Dickens: mari aglomerări urbane, cu zone sărace tot mai extinse, şi cu zone bogate din ce în ce mai izolate. Pentru a evita această situaţie este nevoie de un „nou urbanism“, care să cureţe erorile şi excesele din trecut.
