Versurile poeziei populare rostite atât de duios de actorul Emil Boroghină, muzica izvorâtă din naiul celebrului Gheorghe Zamfir, glasul lui Gheorghe Roşoga şi cel al Marianei Bălănescu i-au condus pe iubitorii artei pe portativul „Vârstelor omului“, într-un excepţional recital.
Cafe Teatrul Play a găzduit sâmbătă seară încă un recital de actorie din cadrul celei de-a doua ediţii a „Nocturnelor de teatru“.
Amfitrionul serii a fost actorul Emil Boroghină, artistul care a reuşit să ducă Teatrul Naţional craiovean pe cele mai înalte culmi, bucurându-se astfel nu numai de recunoaşterea naţională, dar şi de cea internaţională.
Alături de Domnia sa am ascultat „Cântecul vârstelor (Vârstele omului)“ adunate sub motoul „Şi zilele omului / Sunt ca floarea câmpului / Dimineaţa înfloreşte / Peste zi se veştejeşte / Şi spre seară nu mai este… Frunza pică, ‘ngălbeneşte, / Alta şi mai mândră creşte“.
Am călătorit prin intermediul poeziei populare prin toate etapele evoluţiei omeneşti, de la naştere, prin copilăria cu jocurile sale, apoi am păşit cu grijă prin tinereţe precum cucul prin codrul înfrunzit, am cunoscut dragostea şi dorul, cătănia, ciobănitul, viaţa prenupţială, pentru ca mai apoi să dansăm la nuntă şi să trecem un alt prag, spre o altă etapă, maturitatea. Am cunoscut acum viaţa conjugală cu bune şi rele, plugăritul, războiul, trista şi amara singurătate, am ascultat cucul prin codrul desfrunzit şi am păşit spre înţelepciune la braţul bătrâneţii, pentru ca apoi să plecăm în compania morţii. Conduşi pe tot acest parcurs de glasul actorului, ne-au acompaniat paşii muzica lui Gheorghe Zamfir la nai şi vocea melodioasă a lui Gheorghe Roşoga şi cea a Marianei Bălănescu.
Averea noastră naţională
„Vârstele omului“ ne-au reamintit de acele „comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe istorice, de crezuri superstiţioase, de datini strămoşeşti şi, mai cu seamă, de frumuseţile poetice pline de originalitate şi fără seamă în literaturile străine, poeziile noastre populare care compun o avere naţională, demnă de a fi scoasă la lumină ca un titlu de glorie pentru naţia română…“, cum atât de frumos menţiona Vasile Alecsandri.
Un nepreţuit spectacol de poezie populară a adus Emil Boroghină în faţa publicului, şi îl va duce mai departe, peste hotare, la Bruxelles, la Centrul cultural belgiano-român, pe 28 noiembrie.
Şi dacă am început călătoria la braţ cu poezia populară, urmărind drumul unui om de la leagăn şi până la moarte în lirica populară, am poposit uneori, osteniţi, asupra tipului meditativ şi nu asupra omului de acţiune. „Considerăm că tipul meditativ, capabil de reflecţii asupra mersului lumii şi a vieţii omului, deşi vulnerabil în alte privinţe, evidenţiază cel mai bine valoarea filozofică şi estetică a folclorului nostru, cizelat cu migală de-a lungul atâtor veacuri.
Singur, pe scena goală, fără a avea pretenţia unui prototip uman, omul nostru trăieşte o viaţă posibilă“, după cum stau mărturie şi rândurile scrise în programul acestui spectacol grandios.
Nu puteau lipsi din acest regal marile balade ale neamului: „Mioriţa“, „Ciobănaşul“, „Toma Alimoş“ şi „Meşterul Manole“. Am păşit pe un drum interesant, „drumul de la omul contemplativ din «Mioriţa» şi «Ciobănaşul», la cel de o nebănuită energie, la omul de acţiune din «Toma Alimoş» şi de aici la cel care poartă în el idealul creator al omenirii, omul constructiv din «Meşterul Manole»“, după cum afirmă esteticianul Liviu Rusu în „Viziunea lumii în poezia populară“.
Am mulţumit în gând marelui actor al Teatrului Naţional pentru regalul de poezie populară şi am plecat conduşi de acordurile unei doine ce ne urmărea plăcut gândurile.
