Căzuţi din cer
de Ray Loriga, Editura Curtea Veche, 2010
Ray Loriga este un tânăr autor spaniol considerat vocea reprezentativă a generaţiei sale. Madrilen prin naştere, Loriga (n. 1967) a debutat în 1992 şi a atras simpatia criticii şi a publicului pentru literatura sa scrisă în siajul unor autori aparţinând generaţiei „beat“, precum Charles Bukovski, Jack Kerouac sau Raymond Carver. Loriga s-a format în cadrul grupării artistice „La Movida“, din care mai făceau parte Alberto Garcia-Alix, reputat fotograf spaniol, şi Pedro Almodovar, faimosul regizor. De altfel, Loriga a fost coscenarist cu acesta la filmul „Carne trémula“ (Sânge fierbinte), în care jucau Javier Bardem, Penelope Cruz şi Angela Molina. Ultima a putut fi văzută de spectatorii craioveni la Festivalul Shakespeare de la Craiova, din 2008, în spectacolul de teatru „Femeia mării“, regizat de Robert Wilson.
Stilul lui Loriga, laconic şi direct, încărcat însă de poeticitate, se pretează de minune acelui de tip scenariu căutat de regizorii de filme. „Căzuţi din cer“ este povestea spusă de fratele unui asasin căutat de poliţie, de o manieră care aminteşte de inocenţa personajelor lui Salinger. „Căzuţi din cer“ este povestea spusă la ralanti a unui ucigaş fără motiv, rebel fără cauză, care ucide fără să stea pe gânduri doi oameni şi care îşi dă seama că viaţa sa e terminată. Periplul acestuia e descris de fratele său mai mic, obligat să suporte, alături de mama sa, presiunile poliţiei, dar şi ale televiziunilor şi ziarelor în căutare de subiecte tari.
Ucigaşul este un introvertit care a devenit brusc cel mai căutat criminal din Spania, iar în deambulările sale (va fi ucis pe o plajă unde venise să se liniştească) este însoţit de o tânără pe care o luase fără voie în momentul în care furase o maşină. Cartea reutilizează anumite „iconuri“ ale unor cărţi sau filme cum ar fi „Pe drum“, a lui Kerouac, sau „Natural Born Killers“. Capitolele cărţii alternează fuga spre nicăieri a tânărului asasin cu rememorările fratelui său mai mic, care-l admiră necondiţionat şi care îşi dă seama, în ciuda vârstei, că fratele său este o victimă a sistemului. Este şi o poveste de dragoste, care se petrece într-o continuă alergare a unui cuplu închegat ad-hoc, dar care-şi găseşte afinităţi nebănuite, cum ar fi poezia şi gustul comun pentru anumite filme. Un criminal-poet, dacă se poate înţelege formula, căci îl citează neverosimil pe James Joyce: un dig este un pod frustrat.
Stilul lui Loriga este, cum spuneam, eliptic, concentrat, dar şi poetic, învăluind într-un halou de melancolie ceea ce este, de fapt, vânătoarea unui ucigaş care a devenit astfel din întâmplare. O mostră este, cred, relevantă: „Soarele intra prin ferestrele deschise, la fel ca şi vântul care o ciufulea şi-i reaşeza părul la loc, şi nu era nici cald, nici frig, nu era nici devreme, nici prea târziu, amândoi beau bere, iar şoseaua lungă se lungea de parcă nu avea să se termine niciodată şi într-adevăr părea că Dumnezeu îşi atingea marile sale izbânzi“. Autorul, care este şi regizor, şi-a ecranizat cartea într-un film intitulat „Pistolul fratelui meu“, în care joacă şi Viggo Mortensen.
