Regele cu pene
de Constantin Ciucă
Editura Cartea Românească, 2009
„Regele cu pene“ constituie debutul în proză al unui autor matur, urmărit de dorinţa de a scrie Romanul. Şi chiar reuşeşte. Compusă din două mari secţiuni, „Etajul de purpură“ şi „Fructul zemos“, povestea se coagulează în jurul câtorva personaje, conduse de o mână sigură în dozarea efectelor şi a suspansului. Don Stephano, Dulcineea, Nausicaa, Maica Antoaneta. Numele lor nu sunt alese întâmplător din onomastica hispanică şi homerică, deoarece rădăcinile acţiunii se află în mitul literar Don Quijote, dar şi în Odiseea. Educaţia exclusiv livrescă a lui Don Stephano fac din acesta o jucărie în mâinile realităţii, configurându-i un destin de cavaler rătăcitor. Plasat în contemporaneitate, acest personaj de factură clasică reuşeşte performanţa captării interesului continuu al cititorului.
„Romanul ăsta e o geamandură care arată unde încep apele mele adânci. O parte din el l-am scris într-un orăşel dobrogean fierbinte, într-o cameră coşcovită şi crăpată, în care mai găseai încă, îngrămădită prin colţuri sau căzută în dosul rafturilor de cărţi, ca formă de guvernământ, regalitatea. Regalitatea cu pene, desigur. O altă parte e scrisă printre râgâielile sonore, înjurăturile variate, dar lipsite de imaginaţie şi fumul acid de usturoi, care, în sunet de lăute şi plânset de acordeon, se ridică de pe spaţiul verde din faţa blocului, până la balcon. Şi de acolo, în nevroză. În fine, o altă parte a fost scrisă, de la prima chemare a mezinului până la gustare, în cetatea Fesului plină de măgăruşi cuminţi şi cerşetori pedanţi, pe pământul roşu şi fierbinte al Marocului, într-o cameră mică, dar curată, într-un prizonierat amical şi benevol alături de o femeie care nu înţelegea ce caut acolo“.
Constantin Ciucă
