Spre sfârsitul secolului al XIX-lea, „trasurile fara cai“ au inceput sa le inlocuiasca pe cele adevarate: se inventasera automobilele si acestea isi faceau simtita prezenta din ce in ce mai mult.
Evident, la inceputul erei automobilului, nu toata lumea isi permitea sa isi cumpere o astfel de „bijuterie“, indiferent cât de mult aveau oamenii nevoie de un astfel de mijloc de transport pentru a se deplasa. Solutia gasita la aceasta problema a fost inventarea taxiurilor.
Inca din jurul anilor 1800 existau persoane dispuse sa-i duca pe altii cu automobilul, contra cost, dar de-abia in anul 1891 un inventator pe nume Wilhelm Bruhn a creat dispozitivul care mai târziu va da numele taxiului – este vorba de aparatul de masura numit taximetru. Acest dispozitiv masura distanta parcursa prin „contabilizarea“ miscarilor rotilor sau perioada de timp de care o persoana avea nevoie pentru a inchiria automobilul si serviciile soferului.
Imediat dupa inventarea taximetrului a aparut primul automobil creat special pentru a servi ca taxi, un model de masina nascocit de Gottleib Daimler si vândut unui antreprenor neamt, pe nume Freidrich Greiner, care a devenit proprietarul primului serviciu de taxiuri motorizate din lume.
Azi, taxiurile sunt un „blestem“ atât pentru soferi, cât si pentru pietoni. Acest lucru se vede cel mai bine in Mexico Ciy, cel mai populat oras din lume, care are 20 de milioane de locuitori si peste 60.000 de taxiuri.
