In 1957, când Ruth Handler a cumparat primele papusi Lilli din Germania, nu avea de unde sa banuiasca amploarea pe care avea sa o ia fenomenul pe care tocmai il crease. Ea a decis atunci sa realizeze un personaj similar cu cel pe care il achizitionase. Ideea lui Handler a fost sa produca o papusa adulta, care sa indemne fetitele din Statele Unite sa viseze la viitor si la ce isi doresc sa fie când vor creste. Bineinteles, noua papusa trebuia sa poarte mai multe haine decât avea Lilli in acea perioada.
Curând, Barbie a inceput sa apara in toate magazinele de jucarii din America, având pantofi cu toc si o garderoba care le-a facut pe multe femei geloase. In plus, dimensiunile jucariei erau de invidiat.
Noua „papusa-manechin“, cum i se spunea, era realizata corect din punct de vedere anatomic, desi proportiile sale erau exagerate in anumite privinte. Insa producatorii au constatat, la un moment dat, ca Barbie era o femeie singura. Astfel, in 1961 a fost creat si Ken.
De-a lungul timpului, diverse modele ale papusii Barbie au provocat controverse puternice in unele tari. Spre exemplu, jucaria realizata pentru Japonia nu avea voie sa i se vada dintii in timp ce zâmbea. Totodata, in 2003, liderii musulmani din Orientul Mijlociu au declarat-o pe Barbie ca fiind imorala, dupa ce, initial, interzisesera prezenta ei calificând-o drept „evreica“, pentru ca inventatorii papusii erau de origine evreiasca. In acelasi timp, Ken s-a confruntat cu propriile sale probleme. El nu a putut fi vândut in India pâna de curând, din cauza asocierii cu libertatea lui Barbie de a-si alege partenerul. Acest fapt ar fi putut afecta mariajele traditionale aranjate.
