6.4 C
Craiova
marți, 19 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalDoljComuna care a devenit „acasă“ pentru copiii abandonaţi

Comuna care a devenit „acasă“ pentru copiii abandonaţi

Victoria Jugravu, asistent maternal profesionist (FOTO: Claudiu Tudor)

Comuna Galicea Mare a devenit „acasă“ pentru 66 de copii abandonaţi din tot judeţul Dolj. Au vârste fragede, dar nu le este străină suferinţa provocată de faptul că părinţii s-au descotorosit de ei şi i-au lăsat în mila sorţii. Părinţii „maternali“ din comuna Galicea Mare le-au oferit căminul pe care unii dintre ei nu l-au avut niciodată şi le-au rămas alături şi după ce şi-au croit drumul în viaţă. Aflaţi din articol povestea unei femei care a devenit mamă pentru copiii altora.

Se numeşte Victoria Jugravu, are 50 de ani, iar ultimii zece i-a dedicat copiilor ajunşi, dintr-un motiv sau altul, în grija statului. A crescut mai multe grupe de fraţi de când a devenit asistent maternal profesionist. Doi dintre ei, Radu şi Cristina, sunt de mai bine de şase ani copiii Victoriei. Sunt născuţi de aceeaşi mamă, au taţi diferiţi şi au redevenit o familie în casa femeii. „Băieţelul face şapte ani luna aceasta, iar fetiţa a făcut 15 ani în martie şi sunt la mine de şase ani şi jumătate. Radu avea cinci luni când a ajuns la mine, deci el nici nu îşi dă seama că nu sunt mama lui adevărată, cu toate că i-am spus. Mama lui suferă de schizofrenie, a fost bolnavă, şi nu prea avea grijă de ei. Băieţelul are întârziere mintală uşoară, dar eu m-am obişnuit cu el şi nu mai văd nici o diferenţă între el şi ceilalţi copii. Fetiţa are rezultate foarte bune la învăţătură şi va rămâne la mine până îşi termină studiile, la fel şi băieţelul“, a spus, cu emoţie în glas, femeia.
Dacă Radu era prea mic pentru a simţi „rătăcirea“ în căutarea drumului către casa femeii, sora lui, Cristina, are încă vii în minte zilele în care era înfometată şi ţintuită de propria familie într-un grajd a cărui uşă se deschidea rar. „Cristina a fost dată în plasament la o mătuşă, după ce tatăl ei a decedat. Când a ajuns la mine, mi-a povestit că aceasta o închidea în pătul, îi dădea mâncare stricată, o bătea şi o lăsa să doarmă în grajd. Vecinii au fost cei care s-au sesizat şi au sunat la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului să ceară ajutor. Aşa a ajuns la mine“, povesteşte Victoria.

„Nici copilul meu nu mi-a spus de atâtea ori te iubesc“

Rănile au rămas însă în sufletul fetiţei, care, deşi se afla într-un cămin sigur, continua să lupte pentru supravieţuire şi îşi făcea provizii pentru zilele în care credea că va fi lăsată fără mâncare. „La început, ascundea mâncarea după sobă pentru că nu ştia că va avea şi mâine. Cu greu am convins-o că totul va fi bine şi că va primi în fiecare zi“, a povestit asistentul maternal.
Astăzi, fetiţa are 15 ani, învaţă foarte bine şi după ce va absolvi cursurile Şcolii Gimnaziale din Galicea Mare îşi doreşte să facă liceul în Băileşti. Nu concepe viaţa altfel decât este acum şi cea mai mare temere a ei este să nu ajungă la mama biologică. „Îmi spune că îi este teamă să nu ajungă la mama ei şi că îşi doreşte să rămână la mine. Amândoi s-au ataşat foarte mult de mine, dar şi eu de ei şi îi iubesc ca şi cum ar fi copiii mei. Discutăm orice problemă, sunt deschisă cu ei şi, la rândul lor, copiii sunt la fel. Radu este foarte drăgăstos şi în fiecare zi îmi spune «Mami, te iubesc la disperare!». Nici copilul meu nu mi-a spus de atâtea ori te iubesc“, a adăugat femeia, mama unui băiat de 27 de ani, plecat peste hotare.

„Cel mai greu este când trebuie să plece“

Legătura care s-a creat între ea şi copiii pe care i-a luat în plasament este una bazată, în primul rând, pe iubire. Iubindu-i, îi cunoaşte şi le oferă tot ce ei au nevoie, iar sentimentele îi leagă şi peste ani, aşa cum s-a întâmplat cu seria de fraţi pe care i-a avut înainte. „Din copiii pe care i-am avut în plasament, am o fetiţă care acum are 22 de ani, s-a căsătorit, are un băieţel, a făcut nunta şi am fost invitată ca soacră mică. În locul soţului meu, care a decedat, a trecut liniuţă. A stat trei ani şi jumătate la noi împreună cu fraţii ei mai mici, iar când a trebuit să plece la liceu ni i-a luat pe toţi, aşa era atunci. A fost o perioadă intensă şi frumoasă atât pentru mine şi soţul meu, cât şi pentru ei. Erau copii frumoşi şi cuminţi. Păstrez şi acum legătura cu ei. De Crăciun, au venit toţi cinci pe la mine: fata cu soţul şi băieţelul şi cei doi frăţiori ai ei. În plus, ori de câte ori are o problemă, pe mine mă sună“, povesteşte femeia.
De altfel, recunoaşte că există un neajuns în această „meserie“. Acesta este despărţirea. „Fiecare copil e special în felul lui şi pe toţi îi iubim la fel. Cel mai greu este însă când trebuie să plece. Ne este greu şi nouă când îi dăm, din acest motiv mulţi dintre asistenţii maternali i-au adoptat pe unii dintre ei“, a spus femeia, care are şi un mesaj pentru părinţii care îşi abandonează copiii: „Dacă totuşi îi fac, să stea lângă ei. Dacă ştiu că nu pot, mai bine să nu îi mai facă pentru că în perioada aceea până ajung la un asistent maternal, copiii suferă, este perioada cea mai grea“.
În acest moment, în comuna Galicea Mare, 66 de copii din Dolj se află în grija asistenţilor maternali profesionişti, după ce fie au fost abandonaţi de părinţi, fie au fost victimele unor abuzuri.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS