Scăderea natalităţii, plecarea tinerilor şi declinul economic sunt fenomene care afectează şi comuna doljeană Galicea Mare. Dacă, înainte de Revoluţie, acesta era un important centru legumicol, din care se făcea export, azi oamenii îşi duc traiul din agricultura de subzistenţă. Mulţi dintre localnici au luat însă drumul străinătăţii, iar ţări precum Spania, Italia, Germania sau Anglia „au furat“ părinţii copiilor de aici. În evidenţele şcolare se află nu mai puţin de 61 de copii care au fost lăsaţi în grija bunicilor. Deşi săracă în locuri de muncă, Galicea Mare este bogată în oameni ospitalieri, care, în ciuda problemelor, îşi împlinesc destinul cu zâmbetul pe buze.
„S-a cam dus şi tineretul, şi bătrânetul din comună!“. Este imaginea localităţii Galicea Mare, sintetizată de Eugen Bănică, un bătrân de 77 de ani, care suferă când vede că uliţele rămân tot mai pustii. În prezent mai sunt 4.200 de locuitori în comună, dar au fost ani în care numărul lor depăşea 5.000 de persoane. Plecările în străinătate şi decesele bătrânilor au diminuat numărul lor. În evidenţele Şcolii Gimnaziale din localitate se află zeci de copii care şi-au văzut părinţii plecând. 61 dintre cei 370 de copii înscrişi în cadrul unităţii de învăţământ au părinţi plecaţi peste hotare. „La grădiniţe avem înscrişi 108 copii, în ciclul clasa pregătitoare – clasa a IV-a sunt 145 de copii, iar la clasele V-VIII avem 117 copii, numărul lor fiind în scădere de la un an la altul. Sunt foarte mulţi copii cu părinţi plecaţi în străinătate. Avem 16 copii cu ambii părinţi plecaţi, zece copii cu un părinte şi unic susţinător plecat în străinătate şi 25 care au ambii părinţi, iar unul dintre ei este plecat peste hotare. În general, Italia, Germania, Anglia şi Spania sunt ţările în care lucrează aceştia. Avem însă şi copii care s-au întors în ţară. Sunt patru astfel de cazuri“, a spus Fica Velcu, directoarea Şcolii Gimnaziale din Galicea Mare.
Zeci de copii, aflaţi în plasament în Galicea Mare
În condiţiile scăderii natalităţii, numărul elevilor din cadrul şcolii este „suplimentat“ de către copiii aflaţi în plasament. „Avem mulţi copii aflaţi în plasament la familii din comună, respectiv 49. 38 dintre ei au cerinţe educaţionale speciale, în general probleme neuropsihice. Sunt integraţi în clase, nu fac probleme celorlalţi, dar trebuie să te ocupi special de ei“, a adăugat Fica Velcu.
Cadrele didactice din şcoală depun toate eforturile, astfel încât să asigure consilierea şi educarea acestor copii cu nevoi speciale, şi tot profesorii sunt cei care şterg uneori lacrimile celor care resimt dorul părinţilor plecaţi peste hotare. „Sunt copii care suferă, unii arată acest lucru, alţii nu. De curând a venit la mine o fetiţă care plângea de dorul mamei ei. Am încercat să o consolez, dar şi bunica ei a sesizat că a devenit apatică în lipsa părinţilor“, a adăugat directoarea Şcolii Gimnaziale din Galicea Mare.
De la export, la agricultură de subzistenţă
Indiferent de ce parte a baricadei s-ar afla, fie că sunt copii sau părinţi, pentru nimeni nu este uşor să stea departe de cei dragi. Lipsa locurilor de muncă este însă cea mai acută problemă şi cauza pentru care mulţi aleg să plece. Cei rămaşi acasă se ocupă în general cu agricultura. Dacă numărul crescătorilor de animale este destul de mare, cei care se ocupă cu legumicultura au început să renunţe, descurajaţi de lipsa pieţei de desfacere. „Înainte, oamenii se ocupau cu legumicultura, cultivau tomate, dar, din păcate, la ora actuală, piaţa de desfacere nu prea mai există, ţăranul nu are unde să îşi vândă marfa. Oamenii fac agricultură pentru consum propriu. (…) Înainte de 1989, oamenii cultivau tomate şi făceau export. (…) Nu ştiu dacă vom mai trăi astfel de perioade, dar măcar să începem să producem, să avem satisfacţia muncii şi să ne mai ţinem tinerii acasă. (…) Ar trebui să revenim la sistemul de irigaţii şi să li se dea mai multă atenţie şi micilor producători. Astfel, ar fi mai multă marfă, iar oamenii ar mânca mai sănătos. (…) Eu intenţionez să instalez câteva mese chiar la intrarea în comună, pentru produsele autohtone ale ţăranilor din Galicea Mare, astfel încât tot ce produc să poată vinde, iar cei care tranzitează comuna să poată să cumpere o roşie produsă chiar de ţăranul român şi poate, încet-încet, ne dezvoltăm şi facem ceva mai mult“, a spus primarul din Galicea Mare, Florel Catană.
Străinii, stăpâni pe terenuri în Galicea Mare
Având o suprafaţă agricolă de 5.000 de hectare, comuna Galicea Mare beneficiază de unul dintre cele mai fertile soluri din ţară. Pe mare parte din terenuri se cultivă grâu şi floarea-soarelui, iar cei care lucrează pământul sunt marii fermieri. „Sunt societăţi în comună care lucrează de la 200 de hectare de teren în sus. (…) Calitatea pământului este foarte bună, cernoziom, dar preţurile sunt mult sub valoarea reală a terenurilor. La ora actuală, hectarul de pământ se vinde cu 12.000 – 13.000 de lei, preţuri foarte mici, având în vedere calitatea lor. Necazul mare este că foarte mult teren se vinde la străini. În zona noastră, belgienii au cumpărat, prin societăţi înfiinţate aici. Cred că 20 la sută din terenuri s-au vândut lor. Noi ne dorim ca tinerii noştri să rămână în sat, să muncească pământul“, a mai spus Florel Catană.
Eforturi se fac, dar, în lipsa infrastructurii, investitorii nu se grăbesc să vină în Galicea Mare. „Ne-am dori să aducem investitori, dar condiţiile pe care le oferim noi nu îi atrag pentru că încă nu avem străzile asfaltate, de abia acum am început să betonăm 3,5 kilometri. Pentru anul viitor avem un proiect de 7 km. Nu avem sistemul de canalizare finanţat, e tot la nivelul de proiect. Acesta a fost depus la AFIR, e eligibil, dar fără finanţare, nu mai vorbim de gaze, care nu se ştie când vor ajunge în zonă. Până nu asiguri condiţii, investitorul nu este interesat, deşi forţă de muncă ar fi. De exemplu, cei care pleacă în străinătate ar putea rămâne să lucreze aici. Ar fi bine dacă şi banii de la Uniunea Europeană ar veni cu mai multă uşurinţă, pentru că foarte greu se implementează proiectele. Eu am zece ani de când sunt primar şi tot aştept finanţări, am în acest sens un proiect la Compania Naţională de Investiţii, depus din 2013 pentru un cămin cultural“, a mai spus primarul.
„Oamenii sunt frumuseţea comunei“
Deşi săracă în locuri de muncă şi în investitori, comuna Galicea Mare este bogată în oameni ospitalieri şi deschişi. Sunt oameni cu credinţă în Dumnezeu, care ştiu să îşi ducă necazul sau bucuria cu seninătate şi cu speranţă şi care, în ciuda problemelor, îşi împlinesc destinul cu zâmbetul pe buze. „Oamenii sunt frumuseţea comunei“, spune Florel Catană.
Iar oamenii duc mai departe tradiţiile, astfel încât în această perioadă, comuna Galicea Mare „se primeneşte“ pentru a întâmpina aşa cum se cuvine Sărbătorile Pascale. Se face curăţenie, se înfrumuseţează spaţiile verzi şi gospodăriile, iar în prima şi a doua zi de Paşte toată suflarea comunei se va prinde în hora devenită deja tradiţie în aceste părţi ale Doljului.
