Războiul judiciar dintre israelieni şi americani pe contractul de 124 de milioane de euro din programul „Super Şoim“ se poartă în secret. Tribunalul Bucureşti refuză accesul presei la dosarul cauzei, pe motiv că informaţiile „nu sunt de interes public“.
Secretomanie totală în jurul scandalului de 124 de milioane de euro în care este implicată Avioane Craiova, constructorul avionului de antrenament IAR 99 Şoim. GdS a dezvăluit recent că în decembrie 2018 israelienii de la Elbit Systems au dat în judecată societatea craioveană şi MApN, deoarece acestea au selectat o firmă americană concurentă (CMC Electronics) pentru modernizarea a 20 de aparate IAR 99 Şoim. Programul „Super Şoim“ este estimat la 124 de milioane de euro fără TVA, fiind aprobat în CSAT în data de 4 aprilie 2018. El vizează modificarea cockpitului aeronavelor (cabina) şi noi componente de avionică, astfel încât aparatele să devină compatibile cu avioanele F-16 cumpărate recent pentru armată. Pentru a alege firma cu care va lucra, Avioane Craiova nu a organizat o licitaţie, ci procedură de selecţie pe baza unor cereri de ofertă. În urma procedurii, câştigătoare a fost desemnată firma americană CMC Electronics, parte a Esterline Corporation – conglomerat specializat în domeniul aerospaţial şi al apărării. Israelienii de la Elbit Systems sunt parteneri tradiţionali ai Avioane Craiova, ei fiind cei cu care, după 1990, au fost modernizate actualele IAR 99 Şoim. Cu toate că interesul în jurul acestui contract este extrem de mare, oficialii au fost foarte zgârciţi în informaţii. Potrivit acestora, oferta tehnică a contat în proporţie de 70% în alegerea firmei câştigătoare, urmând să fie semnat un contract-cadru şi contracte subsecvente pentru fiecare avion.
Explicaţii aiuritoare ale instanţei
GdS a dorit să afle mai multe amănunte despre această afacere şi a adresat o cerere în baza Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, pentru studierea dosarului. Răspunsul Tribunalului Bucureşti (TB) este însă aiuritor. Instanţa a invocat art. 45 din Ghidul privind relaţiile cu presa, susţinând că litigiul civil priveşte doar raporturile dintre părţi, iar „interesul publicului este mai redus“. În consecinţă, „dreptul la respectarea vieţii private şi de familie poate determina limitări importante ale accesului mass-media la aceste informaţii“. Tribunalul a respins solicitarea GdS deoarece preşedintele completului de judecată a apreciat că litigiul priveşte „doar raporturile dintre părţi, nefiind vorba în speţă de informaţii de interes public“. Pe de altă parte, ni s-a răspuns că solicitarea nu răspunde scopului invocat de noi (informarea publicului cu privire la programele de înzestrare a armatei), litigiul fiind unul „pur tehnic juridic, de interpretare a unor dispoziţii legale“. Considerăm însă că argumentele invocate de instanţă nu se susţin. Atâta timp cât banii pentru înzestrarea armatei provin din bugetul public (fiind alocate fonduri reprezentând 2% din PIB), informaţiile privind acest tip de contracte sunt de maxim interes public.
