Într-un colţ din satul Tencănău, comuna doljeană Sălcuţa, locuiesc şase suflete chinuite de neajunsuri. Cu casa care stă să cadă pe ei, fără lumină şi cu puţină mâncare, pe care o chibzuiesc cât de mult pot, cei patru copii și părinţii lor visează la o locuinţă în care să doarmă liniştiţi.
Costi, Flori, Iuli şi Raluca sunt patru fraţi care, de când s-au născut, au trăit în condiţii greu de imaginat. I-am găsit, însă, cu zâmbetul pe buze, fericiţi că îi vizita cineva. Cu hainele ponosite, dar fără să îi fi deranjat câtuşi de puţin acest lucru, s-au strâns în jurul nostru şi s-au prezentat cu privirea sfioasă. Locuiesc cu toţii, alături de părinţi, într-o singură cameră, unde au înghesuit mai multe paturi pentru a avea loc să doarmă. În mijlocul camerei se afla o sobă dărăpănată, pe care mama gătește şi care îi încălzeşte în iernile geroase. Afară, în faţa încăperii, au o măsuţă la care mănâncă pe rând. Nu au loc cu toţii şi nici scaunele necesare ca să stea împreună la masă. Oricum, masa nu e motiv de mare bucurie pentru că, de cele mai multe ori, este sărăcăcioasă şi îi ajută doar cât să îşi potolească foamea. Pereţii casei sunt umflaţi, tencuiala e căzută, iar construcţia e aplecată din cauza anilor care au trecut peste ea. Când cineva le vorbeşte despre o nouă casă, ochii copiilor încep să sclipească. Este visul lor, la care abia îndrăznesc să se gândească. Nu ştiu ce înseamnă să ai lumină în casă, nu au avut niciodată un televizor care să le anime zilele cu vreme rea, când nu pot zburda prin curte. Din toamnă, cele două fetiţe ale familiei vor merge la grădiniţă, iar băieţii la şcoală, aşa că au mai mare nevoie ca niciodată de o locuinţă decentă, unde să îşi poată face lecţiile, chiar şi după ce soarele apune. „Noi nu avem posibilitatea să ne luăm o casă şi de aici vom fi daţi afară. E foarte greu că nu avem nici lumină, dar nu avem ce să facem, ne descurcăm aşa. Iarna trecută am reuşit să ne încălzim, nu ştiu ce o mai fi anul ăsta. Eu muncesc cu ziua, la cine mă cheamă. În rest, avem ajutorul social“, a spus Gheorghe Bănucă, tatăl copiilor.
„280 de kilometri pentru 28 de metri pătraţi“
Am mers la cei patru copii alături de Cristiana Coveianu, o tânără care face parte dintr-o asociaţie de caritate şi care a venit cu iniţiativa să-i ajute să ducă o viaţă mai bună. Ea, alături de alţi patru tineri, a început campania de strângere de fonduri, „280 de kilometri pentru 28 de metri pătraţi“, în urma căreia vor să le cumpere o casă nouă. În cadrul campaniei, cei cinci tineri au parcurs, pe jos, aproximativ 300 de kilometri, din Portugalia în Spania, pe El Camino de Santiago, dorind ca efortul lor să fie răsplătit de oamenii cu suflet mare care vor să-i ajute pe cei patru micuţi. Încăperea în care îşi duce traiul familia Bănucă le-a fost dată de doi bătrâni, în urmă cu câţiva ani. Între timp, bătrânii s-au stins, iar acum ei trebuie să părăsească locuinţa pentru că moştenitorii o revendică. Aşa că singura soluţie pentru ei este cumpărarea unei case a lor. „Vrem să reuşim să le cumpărăm o căsuţă, în care să poată sta liniştiţi, să nu le fie frică de faptul că vor fi daţi afară. Aceşti copii merită mai mult, mai ales că vor merge la grădiniţă şi la şcoală şi orice copil are nevoie de condiţii bune pentru a putea învăţa. Mai e puţin şi vine iarna şi nici nu vreau să îmi imaginez cât de greu le va fi. Noi credem în copii şi mai credem în puterea exemplului. Pentru asta am ales să plecăm la drum, să încercăm să le arătăm că există şi alt drum în viaţă, unul mai bun. Pentru asta, în primul rând, ne dorim să trăiască într-un mediu decent şi să aibă parte de educaţie“, a spus Cristiana Coveianu.
I-am lăsat pe Costi, Flori, Iuli şi Raluca zâmbindu-ne. Printre gard se vedeau, chiar şi din depărtare, patru perechi de ochi căprui care aşteaptă o viaţă mai fericită şi lipsită de griji.
Cum putem ajuta
Toţi cei care doresc să îi ajute pot dona în acest cont:
CUI: 38612759
BANCA COMERCIALA ROMANA
CONT:RO85RNCB0134157167760001 – Asociaţia Life is better with friends
