14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalMinunile ascunse ale pământului de la Cireșu

Minunile ascunse ale pământului de la Cireșu

Comuna Cireșu, situată în partea de nord-vest a județului Mehedinți, zonă cu un relief predominant deluros cu formațiuni carstice, cu poieni și lunci străbătute de râurile Bahna și Topolnița, ascunde în adâncuri peșteri, minuni făurite cu o forță nebănuită de apele ce străbat regiunea.

Pe drumuri înguste, străjuite de arbori falnici, însoțiți de glasul apelor pășim pe Drumul Regelui spre peștera Topolnița. Calea de acces și-a căpătat numele, după cum ne spun localnicii, în urma vizitei pe care regele Mihai a făcut-o spre adâncuri. Apa e absorbită într-o peșteră lungă, un fel de coridor misterios prin care se rostogolește deloc domol apa râului care nu s-a oprit în impresionanta stâncă ce i-a ieșit în cale, ci a deschis o poartă din care răzbate un zgomot asurzitor… Nu poți însoți râul în curgerea sa, căci peștera este închisă. Intrarea neautorizată în întunecatul adânc constituie infracțiune și se pedepsește conform legilor în vigoare, scrie pe o plăcuță bătută în stâncă.
Cei care explorează adâncurile au vorbit deseori despre forța năprasnică a apei care a creat în adâncuri formațiuni unice, făcând din peșteră un monument al naturii. De asemenea, în peştera Topolniţa s-au descoperit urme umane aparținând neoliticului.
Ne oprim la intrarea în galeria fosiliferă, închisă la ora vizitei noastre. „Peștera se află pe patru niveluri: o parte fosilă, care este închisă şi e rezervație speologică, subfosil și două părți active. Toate galeriile puse cap la cap formează în jur de 23 de kilometri. În peștera Topolnița este şi o colonie de lilieci. Într-o galerie hibernează și în alta e maternitatea, de aceea peștera e închisă până în prima duminică, de după 15 august, când are loc sărbătoarea peșterii… În adâncuri se găsesc toate formele posibile, stalactite, stalagmite, draperii, scurgeri parietale, lacul de cleștar, unic în țară“, ne dezvăluie Gheorghe Predoni, speolog, deținătorul cheilor ce deschid porțile spre minunățiile din adâncuri.
Gheorghe Predoni cunoaște foarte bine galeriile. Prima dată a pășit în peștera Topolnița când avea zece ani. A descoperit o lume fascinantă, care l-a cucerit și care l-a urmărit oriunde l-au purtat pașii în viață, în Germania, Suedia, Austria sau cine știe în ce alt colț din România. Astăzi s-a întors acasă, în Cireșu. „Pădurile“ de stalagmite, „delta“ minerală, dar și amețitoare prăpăstii îl fascinează cu fiecare intrare în peșteră. Nu poate decât să ne povestească despre toate aceste nebănuite frumuseți ale adâncului.
Ne conduce și spre platoul situat în apropierea uneia dintre intrările în adâncuri, unde apa râului Topolnița se rostogolește domol în galerii, prin portalul Prosacului, înalt de 67 de metri, pentru a ieși ceva mai departe, la 11.000 de metri, prin gaura lui Ciocârlie. Acolo, în fiecare an, oamenii din Topolnița, dar și din satele învecinate vin la sărbătoarea peșterii. În mijloc tronează de ani buni o prăjină, căci există obiceiul străvechi păstrat până în zilele noastre, ca tinerii să încerce să ajungă în vârful bățului uns și să-și adjudece trofeul agățat de o funie.
Pe drum ne atrage atenția peisajul sălbatic, neafectat încă de oameni. Un trandafir sălbatic, o ferigă, dar și multe alte plante ne gâdilă gleznele.
Dacă Drumul Regelui încântă prin sălbăticie, aflăm că jos, unde glasul apei este mai puternic, s-a creat și alt drum, numit de localnici Drumul Comuniștilor. „Nicolae Ceaușescu a fost împreună cu Elena la inaugurarea muzeului de la Severin. Au văzut două diapozitive cu peștera Topolnița. L-a trimis atunci pe primul-secretar să vadă ce este acolo, surprins fiind că există o astfel de peșteră la noi. Prim-secretarul a dat ordin să se facă un drum, astfel încât să se poată intra cu mașina în peșteră. Au făcut calea de acces până în gura de intrare. Mașina nu putea intra, însă, în peșteră. A luat-o pe jos și în sala cu lumânări s-a împiedicat și a căzut. De atunci, sălii i se spune sala tovarășului“, povestește Gheorghe Predoni.

Altă creație a naturii: Peștera Epuran

Drumurile ne conduc spre altă peșteră, de pe teritoriul comunei Cireșu, cea a lui Epuran. Numele i s-a dat după localnicul din Jupânești, care a descoperit-o. De atunci s-a scurs destul timp. Speologii au explorat-o și au așezat-o pe harta minunilor din adâncuri.
Conduși de susurul pârâului Ponorâț, în apa căruia se răcoresc câteva rațe, parcurgem căi înguste, străjuite de o parte și de alta de plante sălbatice. Îndepărtăm urzicile din drum, pășim atent, căci pe alocuri drumul este noroios, pentru ca apoi să ne strecurăm printre stânci înalte, amețitoare, pentru a ajunge în gura peșterii Epuran, acolo unde ascultăm alte povești. Apele adunate în subteran au străpuns muntele şi au creat și acolo galerii gigantice, extrem de spectaculoase. Peștera este legată de Topolnița prin șase galerii prin care nu a trecut niciodată un om de rând întrucât, se pare, la fiecare pas sunt capcane tainice care blochează accesul. „Peștera Epuran încântă prin galeria urșilor, bazinele cadânelor, o zonă extraordinară, superbă. Accesul este dificil. După o intrare îngustă urmează drumul de Sisif, o porțiune de 50-60 de metri pe care o poți parcurge târâș. Încă se fac cercetări an de an, căci se pare că peștera mai alte multe surprize“, ne povestește Gheorghe Predoni.
Mirosul trandafirilor sălbatici, cântul păsărilor văzduhului, susurul apei, stâncile îmbrăcate pe alocuri în verdeață creionează un tablou sălbatic, care cucerește prin frumusețe, parcă în concurență cu minunățiile din adâncuri şi care determină călătorul să spună că la Cireşu merită să poposeşti.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS