Pe 23 septembrie, George Sorescu, fratele mai mare al lui Marin Sorescu, împlinește 87 de ani, vârstă la care continuă să editeze creația postumă a fratelui său, iar acum a pregătit un inedit volum de versuri al tatălui lor, Ștefan I. Sorescu, carte care va apărea în această toamnă la cunoscuta Editură Eikon Cluj.
Aidoma familiei Văcăreşti, şi familia Sorescu, însemnată în istoria literară contemporană (şi în documente), are o moştenire literară valoroasă. Marin Sorescu este, fără îndoială, numele reprezentativ al familiei, el fiind cunoscut în întreaga lume ca poet şi prozator, dramaturg, eseist, traducător, grafician şi pictor. Îl urmează profesorul universitar dr. George Sorescu, critic şi istoric literar, poet, prozator, traducător. Este considerat «mentorul şcolit» al lui Marin Sorescu… George Sorescu a explicat: „Sintagma „mentorul şcolit“ nu-mi aparţine mie, ci lui Marin Sorescu. El a folosit-o într-un interviu acordat Gabrielei Rusu-Păsărin de la Radio Oltenia Craiova, dialog inclus în volumul «Portrete în oglinzi paralele» (1997). Nu trebuie să se înţelegă faptul că eu aş revendica cumva geniul lui Marin Sorescu. Întâmplarea a făcut ca noi doi să fim foarte apropiaţi în probleme de istorie, critică şi creaţie literară. Eu, mai în vârstă decât Marin cu nouă ani, eram profesor de limba română la Liceul «Traian» din Turnu Severin, iar el, elev şi apoi student. În această perioadă (vreme de opt ani, cât am fost profesor la Turnu Severin) a existat între noi o bogată corespondenţă; îi eram, într-un fel, interlocutor de idei în sfera valorilor literare. Totodată, datorită împrejurărilor vitrege în care familia se afla, a trebuit să-i fiu, într-un fel, şi susţinător material în câţiva ani, mai ales în perioada studenţiei lui, Marin fiind student la Iaşi… În anul III a pierdut bursa temporar, deoarece a trecut de la secţia de slavistică, prin susţinerea a 22 de examene de diferenţe, la secţia de limba şi literatura română. Mai târziu, prin 1958, venind pe acasă, la Bulzeşti, răcise şi, internat, a pierdut din nou bursa. Eu, din salariul de profesor, l-am ajutat în aceste perioade dificile din punct de vedere financiar. Nu vreau însă să se creadă că am fost un mentor total al lui Marin Sorescu, însă i-am intuit geniul creator încă din perioada studiilor liceale şi universitare. I-am stat alături în diversele dialoguri pe teme literare. El se arăta foarte interesat de caracterul vast al acestor dialoguri pe teme de literatură, de lingvistică, de semantică, de metrică şi prozodie…“.
George Sorescu s-a născut pe 23 septembrie 1927, în Bulzești, acolo unde a făcut școala primară. Liceul l-a început la București, dar după un an s-a transferat, din cauza războiului, la „Frații Buzești“ din Craiova. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București. Este doctor în filologie cu teza „Gheorghe Asachi – viața și opera“ (1970), „un studiu remarcabil despre Gheorghe Asachi“ (academician Eugen Simion). După câțiva ani de profesorat la Liceul „Traian“ din Drobeta Turnu Severin, a devenit cadru universitar la Facultatea de Filologie a Universității din Bănie, ajungând un apreciat profesor universitar și conducător de doctorate. S-a ocupat de arborele genealogic al Soreştilor, iar, după decesul lui Marin Sorescu, s-a implicat total în recuperarea și publicarea manuscriselor marelui scriitor, în prezent ajungând la impresionanta cifră de 25 de cărți publicate! De altfel, George Sorescu a fost distins cu Premiul „Marin Sorescu“ al Academiei Române „pentru ecoul de durată al numelui, pentru păstrarea și folosirea la catedră a întregului instrumentar al poeziei, prozei și criticii soresciene“. În prezent, tot datorită lui George Sorescu, Editura Eikon Cluj are în pregătire o carte inedită: „Versuri de Ştefan I. Sorescu“ (1895 – 1939), tatăl lui Marin Sorescu. George Sorescu a precizat: „ Ștefan I. Sorescu este primul versificator al Soreştilor, poet (fără operă). Scria frumos, de tipar şi caligrafic; a lăsat patru manuscrise, dintre care doar unul s-a mai păstrat“.
Profil esențial
Distinsul nostru coleg și confrate, profesorul George Sorescu, cu care am colaborat excelent la catedră și la Școala doctorală a Facultății de Litere din Craiova, are un profil cultural complex: profesor universitar de aleasă ținută, cu o îndelungată și prestigioasă activitate, istoric literar și eseist, exeget al lui Gheorghe Asachi cu totul remarcabil (care are meritul de a fi editat, pentru prima dată, manuscrisul inedit al „Leucaidei“, cea mai importantă operă asachiană), foarte bun cunoscător al valorilor clasice și al culturilor vechi, George Sorescu reprezintă ramura erudită și enciclopedică a familiei sale spirituale cu obârșii în Bulzeștiul Doljului, a cărui faimă în lume a dus-o fratele său, Marin Sorescu.
Ca om și intelectual, George Sorescu a dat dovadă de o devoțiune exemplară, editând creația postumă a fratelui său, fără de care Marin Sorescu n-ar fi fost înțeles îndeajuns, așa cum a fost în realitate: un modern crescut și format la școala clasicismului. Mai ales volumul „Marin Sorescu în scrisori de familie“ schimbă, în mare măsură, perspectiva critică asupra unuia dintre cei mai străluciți scriitori români contemporani, de valoare universală. Numai modernii care au făcut o sănătoasă baie de clasicism rezistă în istoria literaturii și au șansa să se clasicizeze.
Într-un fel s-a scris despre Marin Sorescu până la acest volum. În alt fel, mai complex și mai nuanțat, se va scrie de acum încolo.
Prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic
