Răzvan Stoica, violonistul care a cucerit titlul de „Noul talent al anului 2013“ de la Bratislava, este cel care presară „Magia Paganini“ în toate cartierele Băniei, alături de Orchestra de cameră a Filarmonicii „Oltenia“, în cadrul celei de-a doua ediții a „Turneului (f)estival prin oraș“. Tânărul muzician este primul român care a obţinut această performanţă în istoria de 44 de ani a acestui concurs. În finala competiției, violonistul a cântat „Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră, op. 35“ de Piotr Ilici Ceaikovski, interpretarea sa entuziasmantă ridicând în picioare publicul aflat la sala de concerte a Filarmonicii din Bratislava.
Astăzi, la Craiova, Răzvan Stoica interpretează piese compuse de Paganini și dedicate lui la vioara Stradivarius datată 1729, ce are în spate legende interesante, ce amplifică magia concertelor din cartiere.
Reporter: Răzvan Stoica ați venit la Craiova pentru a aduce „Magia Paganini“. De ce v-ați oprit asupra acestui compozitor?
Răzvan Stoica: Consider că toate compozițiile lui Paganini sunt speciale, mai ales pentru un violonist, atât din punct de vedere al dificultății conferite de piese, cât și al muzicalității aparte. Piesele care nu sunt Paganini, dar sunt dedicate lui au același scop, muzicalitate și înlesnirea drumului spre sufletul publicului.
Rep.: Este pentru prima dată când veți concerta în cartierele unui oraș. Este o provocare pentru artist să părăsească sala de concerte și să coboare în mijlocul oamenilor?
R.S.: Da. Profesional vorbind, un artist trebuie să aibă puterea de a mișca emoțional oamenii, indiferent că se află în sala de concerte sau în alte locații. Sunt convins că împreună cu Orchestra de Cameră a Filarmonicii „Oltenia“ vom reuși să transmitem corect mesajul.
Rep.: În concertele din cartierele Craiovei vor răsuna acorduri născute din atingerea corzilor viorii Stradivarius din 1729 la care dumneavoastră cântați.
R.S.: Este o vioară cu o legendă în spate. Paganini, cel pe care îl interpretăm în aceste concerte, obișnuia să studieze în hotel, nicidecum să-și scrie piesele pe care el le interpreta pe scenă, pentru că nu voia să-i fie furate de alți compozitori sau violoniști ai vremii. Cel care a avut această vioară purta numele de Heinrich Wilhelm Ernst, alt violonist de elită, și care, cunoscând obiceiul lui Paganini, își ia o cameră de hotel învecinată cu acesta. Îi ascultă toate piesele lui Paganini și le pune pe hârtie.
De asemenea, mai există o legendă care spune că în unul dintre concerte vioara lui Paganini nemaifiind funcțională, acesta ar fi luat vioara lui Ernst și a terminat concertul respectiv. Sper să fie adevărat.
Rep.: Ce înseamnă pentru un tânăr artist să vadă lumea de pe marile scene ale lumii?
R.S.: Este dificil, iar dificultatea cred că ține de originalitatea mesajului pe care îl transmiți publicului. Acum o lună am ținut trei concerte împreună cu pianista Andreea Stoica, sora mea, la Amsterdam, Leipzig și Viena, pe scene foarte importante ale Europei. Publicul a fost diferit și special. Noi avem un mesaj pe care încercăm să-l transmitem, iar în momentul în care el intră în această magie a muzicii, acela e un concert reușit.
Rep.: Vioara este unul din primele instrumente care se pun în mâinile unui copil. Și în viața dumneavoastră cred că și-a făcut intrarea destul de devreme. Cum a început povestea dumneavoastră și a viorii?
R.S.: E o întâmplare destul de amuzantă. Aveam patru ani când i-am cerut tatălui meu, care era flautist, o vioară. El mi-a spus: „Cred că nu e bine ca tu să faci muzică, pentru că nu vei mai avea copilărie. Va fi greu“. A încercat să mă sfătuiască să nu aleg vioara. Însă, fiind un copil destul de încăpățânat, am insistat. De Crăciun, în acel an mi-a adus o vioră de jucărie pe care am rupt-o foarte repede. Două săptămâni mai târziu mi-a oferit o vioară adevărată, pe care am început să cânt și să trag de corzi. Era noua mea jucărie, pe care o păstrez și azi. Au urmat apoi, așa cum mi-am dorit lecțiile de vioară. Totul a plecat dintr-o joacă și din plăcerea de a cânta la acest instrument.
Rep.: Ați avut discipoli importanți. Care au fost cele mai importante lucruri pe care le-ați învățat de la ei și care v-au ajutat să vă formați ca artist?
R.S.: Tot ce am deprins am învățat de la tatăl meu, un muzician de excepție. Am avut, de asemenea, plăcerea și onoarea să lucrez cu legende ale viorii, printre care și Ilya Grubert. Lucrul pe care l-am învățat și de care țin cont de fiecare dată când mă aflu în fața unei partituri este respectul față de muzică și de public.
Rep.: Veți reveni pe scena Filarmonicii „Oltenia“ după „Magia Paganini“ care vă poartă prin cartierele Craiovei?
R.S.: Pentru toamna acestui an, pregătesc un tur de concerte a unui nou album de virtuozitate, pentru vioară și pian pe care îl voi face cu Duo Stoica. Cred că acesta va constitui motivul regăsirii cu publicul craiovean.
