„Să faci ce zice popa şi nu ce face popa“ este o vorbă ce pare să se aplice şi în comuna doljeană Şimnicu de Sus. Deşi localitatea este situată la doar câţiva kilometri distanţă de Craiova, oamenii au rămas mai tradiţionali şi cred că bătaia e ruptă din rai, cum spune altă vorbă, că femeia ar trebui să se supună bărbatului. Într-o astfel de situaţie pare să se afle însuşi preotul din localitate, care este acuzat de fosta soţie şi de soacră de abuzuri fizice şi psihice. Locuitorii comunei spun că nu ştiu mare lucru despre ce s-a întâmplat în trecut în casa preotului. Ei sunt mai interesaţi de faptul că acesta este un preot bun, muncitor, că nu impune taxe la înmormântări sau botezuri, că a finalizat lucrările la biserică şi se ocupă de cimitir. Pentru comparaţie, oamenii dau ca exemplu preotul care a slujit anterior; acesta a fost găsit deseori dormind în biserică, răpus de aburii alcoolului.
O învăţătoare din comuna doljeană Şimnicu de Sus şi mama acesteia ne-au trimis pe adresa redacţiei o sesizare în care povestesc coşmarul pe care susţin că l-au trăit 17 ani alături de fostul soţ şi ginere, Rafael Ionescu, preot în această localitate. Liliana Ghimpău mărturiseşte că a preferat să îndure totul până când situaţia a devenit insuportabilă. Femeia susţine că, în timpul căsniciei, soţul ei, preotul satului, a avut o relaţie extraconjugală cu o vecină, pe care a însoţit-o o perioadă în Italia, unde aceasta a muncit temporar.
Cei doi soţi au divorţat, iar instanţa a decis ca locuinţa să fie împărţită între ei, mama femeii să fie despăgubită de ginere pentru banii investiţi în această casă, iar copilul a ajuns la tată, în urma exprimării propriei dorinţe. Liliana Ghimpău este nemulţumită că fostul soţ profesează în continuare, că Mitropolia nu a luat nici o măsură în ceea ce îl priveşte. Durerea cea mare a femeii este, după cum povesteşte, faptul că preotul îşi şantajează emoţional copilul, în vârstă de 12 ani, că îi oferă tot ce-şi doreşte numai ca să-l facă să stea cu el, că, deşi este minor, îi permite să conducă tractoare. Ea susţine că micuţul a fost martor la toate scandalurile dintre ea şi soţ. „În timpul Consistoriului, nimeni din partea Mitropoliei Craiova nu a venit să mă întrebe de ce am decis să divorţez, nu am primit nici măcar înştiinţarea pentru a mă prezenta cu soţul la judecata de la Mitropolie, acesta a muşamalizat practic totul… Totul s-a întâmplat tacit“.
Femeia povesteşte că în urmă cu patru ani a ajuns la capătul răbdării şi a decis să pună capăt căsniciei. „În 2010, am decis să mă mut la Craiova, împreună cu fiul meu, pentru că îmi era frică să mai stau în casă deoarece mă ameninţa că mă omoară. Ajunsesem să stau închisă în cameră, ieşeam să mănânc numai când soţul dormea sau era plecat. Am prezentat această situaţie şi feţelor bisericeşti de la Mitropolia din Craiova, la care am ajuns foarte greu din cauza birocraţiei care este acolo. Am fost purtată pe drumuri, mi s-au pierdut multe memorii până să mă asculte cineva. Apoi, mi s-a dat un răspuns sec: «Am luat măsuri interne definitive şi irevocabile». Eu nu am primit spre luare la cunoştinţă aceste măsuri, iar Rafael Ionescu este în continuare preot la parohia Şimnicul de Sus, are amantă, face afaceri cu lemne pe terenul Bisericii. Poate vă întrebaţi de ce povestesc abia acum toate aceste lucruri. Nu vreau decât ca oamenii să ştie ce fel de om este, vreau ca mama mea să aibă un acoperiş deasupra capului, vreau ca fiul meu să nu mai fie şantajat emoţional de acest om. Am înregistrări telefonice în timp ce copilul meu discuta cu el, iar el îl ameninţa că dacă nu vine să stea cu el se omoară, îi ia calculatorul sau alte bunuri“, a povestit fosta soţie.
„La divorţ, fostul ginere a rugat-o pe fiica mea să schimbe motivele despărţirii şi să invoce culpa comună pentru a nu-i afecta cariera“
Cele povestite de tânăra femeie sunt susţinute de mama ei, care spune că la bătrâneţe a rămas fără un acoperiş deasupra capului, deşi a participat cu bani pentru construcţie şi amenajarea casei. „Am trecut prin suferinţe şi probleme greu de descris, totul din cauza unui slujitor al Bisericii. Cu toate că învăţăturile spun «să faci bine celui care-ţi face rău», se pare că tocmai cel care ar trebui să fie «pastorul cel blând» s-a dovedit a fi «cel rău». Avea un vocabular neadecvat unui preot, se purta extrem de urât. Fiica mea trăia cu el un calvar, pe care l-a ascuns timp de mulţi ani. După căsătoria lor, noi, cei bătrâni, am decis să ne mutăm la Şimnicul de Sus, în satul Albeşti, unde am cumpărat o casă cu două camere şi 3.000 de metri pătraţi. Cei tineri urma să rămână în Craiova, în apartamentul pe care-l deţineam eu şi soţul în centrul oraşului. După ce Rafael Ionescu s-a preoţit în localitate, tinerii s-au hotărât să facă altă casă în continuarea celei cumpărate de noi. Am început toţi patru să muncim la ea, fiecare cu ce şi cum a putut. Noi, cei bătrâni, lucram ca muncitori la Combinatul Chimic, deci aveam salariu, apoi ne-am pensionat, ei aveau fiecare serviciu, ca preot şi învăţătoare în sat, şi pe lângă astea creşteam animale în ogradă. Când am văzut că nu mai putem termina casa din lipsă de bani, am hotărât împreună cu soţul să vindem apartamentul din Craiova. Am luat această decizie ca mamă, pentru binele copilului, ca astfel tinerii să se poată folosi de casă cât mai repede şi să aibă toate condiţiile necesare (încălzire prin pardoseală, băi interioare). Am sperat să trăim alături de ei până la sfârşitul zilelor. Acest lucru nu s-a întâmplat însă şi eu am ajuns la bătrâneţe, văduvă fiind, să trăiesc alături de nişte rude, în locuinţa acestora…“, a povestit Georgeta Ghimpău, de 63 de ani.
Mărturisirile femeilor despre anii petrecuţi alături de preotul Rafel Ionescu nu se opresc aici. „Pe soţul meu, ginerele l-a îmbrâncit şi l-a înjurat în faţa muncitorilor care efectuau lucrări la casă. După moartea soţului meu, certurile între fiica mea şi soţul ei au început să degenereze. Nu de puţine ori, fiica mea a apărut cu urme de lovituri pe membre şi pe faţă. Iniţial, invoca diferite pretexte pentru a-l proteja… În 2002, a venit pe lume unicul lor fiu. Acest copil a fost foarte traumatizat de certurile şi bătăile care erau tot mai dese. Fiica mea a descoperit că soţul avea o relaţie extraconjugală cu o vecină. Această femeie a mers la muncă în Italia, ca infirmieră, la un spital, iar el, preot, soţul fiicei mele, a părăsit domiciliul conjugal şi a plecat la ea timp de o lună. A solicitat unui preot din Italia să-l primească drept ajutor şi să-i obţină şi «soţiei sale», în realitate amanta sa, un post de asistentă medicală acolo. De multe ori, fiica mea a fost bătută atât de rău încât a fost nevoită să fugă la vecini împreună cu fiul său. Eram cea care de cele mai multe ori intram între ei ca să îl liniştesc pe preot şi să-l opresc să-şi mai reverse furia pe fiica mea. Fata mea are şi certificate medico-legale din acea perioadă. Martor la astfel de evenimente a fost şi cântăreţul lui de atunci Nicolae Popa. Vă închipuiţi ce era în inima mea gândindu-mă că fiicei mele i se putea întâmpla ceva fatal, mai ales că într-o dimineaţă a apărut cu vânătăi pe gât?! După ce el s-a întors din Italia, de la amantă, fiica mea l-a rugat să renunţe la acea femeie, însă el i-a spus «că nu poate s-o dezamăgească» pe aceasta. Atunci, fiica mea a decis să se despartă de el. Când preotul a auzit acest lucru, a luat-o pe ea şi pe fiul ei şi i-a dus în pădurea Bucovăţ. Acolo a bătut-o crunt, cu picioarele şi cu pumnii, neţinând cont că în maşină, închis, se afla fiul lor, care plângea cu disperare şi striga «tati n-o omorî pe mami!». În alte zile, de exemplu, a dat foc la casă, turnând motorină în camera unde dormeau, altădată a luat cuţitul şi a vrut să-şi taie reverenda în faţa soţiei şi copilului. La divorţ, fostul ginere a rugat-o pe fiica mea să schimbe motivele despărţirii şi să invoce culpa comună pentru a nu-i afecta cariera“, a adăugat fosta soacră a preotului din Şimnicu de Sus.
„În urma tuturor discuţiilor dintre noi, poate s-a întâmplat, deşi nu ar trebui să spun asta, să jignesc, s-o fi întâmplat să dau şi o palmă…“
Am mers să aflăm ce are de spus preotul din Şimnicu de Sus despre acuzaţiile aduse de fosta soţie şi soacră. Rafael Ionescu ne-a explicat că provine dintr-o familie respectabilă de preoţi, el fiind a treia generaţie care alege această meserie. Ne-a mărturisit că anii petrecuţi alături de fosta nevastă au fost grei, neînţelegeri existând încă de la începutul căsniciei, relaţia lor având de suferit din cauza banilor. Primele discuţii au apărut chiar după nuntă. Preotul crede că „nu există om fără de păcat“, că „de judecata lui Dumnezeu nu scapă nimeni“ şi dacă ar fi avut posibilitatea să poată divorţa fără ca viaţa profesională să-i fie afectată ar fi recurs la un astfel de gest de ani buni, el susţinând că practic s-ar fi despărţit de soţia sa „după trei zile“…
În ceea ce priveşte relaţia extraconjugală pe care fosta soţie susţine că a avut-o în timpul căsniciei, preotul o infirmă. El susţine că femeia cu pricina este o vecină care îl ajută cu menajul, îi spală, îi găteşte, fără a exista altfel de relaţii între ei. „Am cunoscut-o pe fosta soţie când aveam doar 17 ani, iar la 21 ne-am căsătorit. Mi-am lăsat părinţii cu durere în suflet la Vâlcea şi am ales să vin să stau cu ea şi cu părinţii ei, în Dolj… Banii pe care i-am obţinut la nuntă mi i-au cerut socrii, ca împrumut, pentru a-şi cumpăra casă la ţară, iar pe noi să ne lase în apartamentul din oraş… Când am văzut că trec lunile şi nu ne mai înapoiază banii, am început să îi fac reproşuri soţiei. Era firesc să discut cu ea acest aspect. De la aceşti bani a început fisura relaţiei noastre! Ajunsesem să nu mai am nici o satisfacţie, clocoteam de nelinişte. Nevasta mea, la 35 de ani, venea de la şcoală şi o întreba pe soacra mea ce îi dă să mănânce. Nu era gospodină, aşa cum ar trebui să fie o femeie, iar lucrul ăsta mă nemulţumea. În 1998, m-am apucat de casă la Şimnic, ajutat de enoriaşi. Cu mâna mea am făcut peste 3.000 de bolţari din beton, am dormit pe o saltea, din mâinile astea a curs sânge pentru construirea casei, pe care eu nu o să o vând niciodată. Mănânc pământ, dar mă descurc, acesta este principiul după care am mers în viaţă. În urma tuturor discuţiilor dintre noi, poate s-a întâmplat, deşi nu ar trebui să spun asta, să o jignesc, s-o fi întâmplat să-i dau şi o palmă… Ce părere vă face o femeie, fostă preoteasă, care avea drept vorbe: «Eu am fost a dracu’ toată viaţa, a dracu’ o să rămân» sau «vreau să-mi trăiesc viaţa, că nici ăsta, referindu-se la copilul nostru, nu mă va muta de la umbră la soare…». După divorţ şi-a pus brăţară la picior… Femeia despre care spune că îmi este amantă este doar o vecină care de ani buni mă ajută, care îmi spală şi găteşte. Dumnezeu s-o vadă pe fosta nevastă! Instanţa a stabilit să aibă jumătate din casă, în care poate veni fosta soacră să locuiască, iar copilul la ultima înfăţişare a spus că vrea să stea cu mine! Am trecut prin Consistoriul Eparhial, fosta soţie a decis să nu vină! Până la urmă, ea este cea care a dat divorţ. În urma judecăţii, nu mai am voie să mă căsătoresc, nu mai pot să obţin funcţii de conducere, însă pot profesa ca preot. Toţi localnicii când dau pomelnice trec numele preotului şi preotesei. În Şimnic, când oamenii au aflat că a divorţat de mine, au tăiat numele preotesei de pe acatiste…“, a povestit părintele Rafael Ionescu.
„Nu avem de unde să ştim noi de ce se certau, o fi meritat ea bătaie, că altfel de ce ar fi lovit-o…“
Am cerut şi părerea câtorva localnici din Şimnicu de Sus. Oameni simpli, „cu frica lui Dumnezeu“, aceştia au spus că au o părere bună despre preotul lor, dar s-au abţinut să comenteze viaţa lui particulară. „Să faci ce zice popa, nu ce face popa, nu?! Nu ştii niciodată ce se întâmplă cu adevărat în casa unui om, de-aia e bine să nu te bagi. Ştiu că, spre deosebire de preoţii din comunele vecine, el nu impune taxe la înmormântări. Fiecare dă cât poate“, a spus Tanţa Belgun. Şi Maria Rusu susţine că părintele din localitate este un bun creştin, că este şi el om, şi are dreptul să se despartă: „Şi eu m-am despărţit de al meu. Şi eu am spus lucruri urâte despre el şi el despre mine, asta e viaţa! Nu avem de unde să ştim noi de ce se certau, o fi meritat ea bătaie, că altfel de ce ar fi lovit-o? Faţă de preoţii care au fost înaintea lui, el a făcut biserica, a refăcut pictura, gardul la cimitir… Trebuie să luăm în seamă faptele bune ale popii…“. Şi Andrei Grigore are o părere bună despre preotul Rafael Ionescu: „Face nişte slujbe de ţi se urăşte în biserică… Am auzit că trăieşte cu o femeie din sat, dar nu mă interesează acest lucru. E şi el bărbat… Nu am văzut-o niciodată pe fosta preoteasă bătută“.
Răspunsul Arhiepiscopiei Craiova
Am solicitat şi un punct de vedere oficial reprezentanţilor Biroului de presă al Arhiepiscopiei Craiovei. Răspunsul primit este următorul: „Preotul Ionescu Rafael nu a fost caterisit, deoarece hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care prevede caterisirea preoţilor în caz de divorţ, indiferent de motiv, a fost adoptată după ce a fost pronunţat divorţul, astfel încât hotărârea Sfântului Sinod nu acţionează retroactiv. Cazul a fost cercetat şi de către o comisie a Mitropoliei Olteniei, care a constatat că nu se confirmă reclamaţiile aduse preotului. În perioada 2013-2014, în Arhiepiscopia Craiovei au fost caterisiţi doi preoţi pentru nerespectarea canoanelor bisericeşti“.
Sunt considerate abateri disciplinare adulterul, curvia, beţia
Regulamentul instanţelor disciplinare de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române în vigoare prevede pedepse aspre pentru preoţii care calcă strâmb. Sunt considerate abateri disciplinare practicarea jocurilor de noroc, adulterul, curvia, beţia, camăta etc. În acest regulament se arată, de exemplu, că preotul care pretinde sau impune plată pentru orice slujbă religioasă „va fi pedepsit cu pedeapsa canonisirii la mănăstire sau la episcopie, până la o lună“. Preoţii care nu au respectat castitatea sau sfinţenia căsătoriei, căzând în adulter, nu mai pot rămâne în cler şi pierd dreptul de a săvârşi cele sfinte.
