Întrebările de genul „De ce mie?“, „De ce se întâmplă asta cu noi?“ au împins-o pe Aurora Dumitrescu să păşească pe „Drumuri“ (volumul său de debut scriitoricesc). Şi, odată răspunsurile găsite, a intrat în jocul „Roţii“ („Roata“ este al doilea volum care poartă semnătura sa – n.r.).
„Roata în căutarea drumului“ a ajutat-o să privească în interiorul sufletului său şi să ofere şi altora povestea unei vieţi, în care de multe ori a fost îngenuncheată. A găsit puterea de a se ridica şi de a oferi astăzi experienţa unei vieţi, pentru a-şi ajuta semenii la găsirea soluţiei.
„După şase ani de rătăciri şi căderi, eu vă spun cu toată convingerea şi sinceritatea unei vieţi tumultuoase şi pline de încercări că singurul drum bun pe care trebuie să mergeţi este cel al iubirii… Eu l-am găsit prin copilul meu, Tudor“, scrie Aurora Dumitrescu în cuvântul autorului din cadrul primului său volum, „Drumuri“.
Drumul meu este Tudor
Are un copil special „şi, când spun special, nu vreau să acopăr handicapul lui, ci spun cu toată convingerea că este un copil special. Naşterea lui m-a determinat să scriu «Drumuri». Am început să caut nişte răspunsuri, să o iau pe drumuri ca să le găsesc, şi acest lucru m-a adus în faţa colii albe de hârtie, pentru a spune şi altora povestea mea. Fiecare dintre noi are drumul lui… Al meu este copilul meu. «Drumuri» şi «Roata» sunt un exerciţiu de vindecare şi sinceritate“. A avut curajul de a-şi pune viaţa pe tapet, pentru că a privit dincolo de acest aspect. „Mi s-a spus despre «Drumuri» că e carte-medicament. Într-adevăr, este o carte despre viaţă, despre ce înseamnă viaţa: cum cazi, cum te ridici. Oriunde ai deschide cartea şi orice fragment ai citi, nu ai cum să nu te regăseşti în ea“.
„Drumuri“ i-a deschis calea spre „Roata“, al doilea volum care poartă semnătura sa. „Este o carte scrisă din cuvinte saturate şi reculese într-un vin tare, bisericesc, cuvinte care te plesnesc direct şi indirect. Te cicatrizează. Este o carte a roţii în căutarea drumului. Şi ce poate fi mai important? Tu, omule, în mijlocul roţii, pe drum. Roata drumului şi drumul vieţii“, notează Monica Trăistaru în cuvântul înainte al volumului „Roata“.
Experienţele unei vieţi au fost puse pe hârtie, cu un singur scop: de a le transmite tuturor celor care au uitat în această luptă cu toţi şi cu de toate că „Viaţa este extrem de preţioasă. Ea trebuie privită ca un dar. Tot ceea ce ni se întâmplă ni se întâmplă cu un scop. Tot răul nu este un rău, este un bine care ni se întâmplă. Răul este necesar, pentru că nu ai cunoaşte cu adevărat niciodată binele vieţii tale. Numai în felul acesta putem evolua spiritual, sufleteşte, şi ne putem apleca pentru a vedea mai bine în interiorul nostru. Trebuie să ne întoarcem spre sufletul nostru. Acolo suntem noi cei adevăraţi“. Acesta este mesajul pe care vrea să-l transmită Aurora Dumitrescu, o mamă singură, cu un copil special, care a căutat şi a găsit drumul cel bun.
Scrisul, un medicament
Foaia albă de hârtie a aşteptat-o mereu pe Aurora Dumitrescu. Într-o bună zi, ea şi-a înfrânt temerea şi a început să scrie. Cu fiecare foaie terminată, dorinţa de a mai creiona gânduri, experienţe devenea din ce în ce mai puternică. Sufletul ei s-a deschis în faţa foii albe. Şi gustul amar al vieţii a dispărut, făcând loc iubirii de sine şi faţă de cei care o înconjoară. Acesta a fost medicamentul Aurorei Dumitrescu. „A fost un drum anevoios şi plin de trudă. Au fost şase-şapte ani când mi-a fost foarte greu, apoi am reuşit să găsesc răspunsurile. L-am dat în cărţile în mele. Aşa am găsit şi soluţii. Cărţile m-au ajutat să mă vindec. Scrisul m-a ajutat foarte mult. Vindecându-mă pe mine, am reuşit să îi vindec şi pe cei din jurul meu“. „Drumuri“ şi „Roata“ nu se opresc aici. „Voi scrie cel puţin o trilogie, la fel cum mă gândesc să cochetez şi cu ficţiunea“, a concluzionat autoarea celor două volume.
