„Metamorfoza“ de Franz Kafka, Grupul Editorial Corint
În povestirile lui Kafka, viziunea halucinantă a prozatorului (reunind elemente expresioniste şi suprarealiste) îmbină straniul cu fantasticul şi absurdul cu logica într-o atmosferă tenebroasă, construind parabole sumbre ale condiţiei umane. „Într-o bună dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare“. Aşa începe „Metamorfoza“, scrisă în 1915, care se coagulează în jurul transformărilor radicale ale lui Gregor Samsa, un tânăr comis-voiajor preschimbat peste noapte într-un gândac respingător. Metamorfoza fizică, oricât de senzaţională ar părea, nu dobândeşte în economia textului decât rolul unui factor declanşator al unui complicat proces de dezumanizare, al unei metamorfoze mai subtile a personajului şi a întregii lui familii. Textul lui Kafka se construieşte cinematografic prin focalizarea pe detalii aparent banale, precum opintirile lui Gregor pentru a se scula din pat, a descuia uşa ori a se face înţeles. Metamorfoza nu este însă lămurită prin nici o explicaţie, plauzibilă sau nu, cauzele ei rămân nedesluşite, naratorul, ca de altfel şi personajele povestirii sale, este orientat doar asupra efectelor acestei „nenorociri“, posibile oricând în limitele ficţiunii.
