Eugen Simion
Ioan Eugen Simion, născut la 25 mai 1933 în Chiojdeanca, Prahova, este critic şi istoric literar, editor, eseist, profesor universitar. A studiat la Facultatea de Litere din Bucureşti, avându-i ca profesori pe Tudor Vianu, George Călinescu, Alexandru Rosetti şi Iorgu Iordan. Opera lui de debut a fost „Proza lui Eminescu“, în anul 1964. Activitatea lui profesională şi literară este foarte bogată. A fost cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“ al Academiei Române, redactor al Gazetei literare, lector invitat de limba română la Universitatea Sorbona din Paris. Este membru al Academiei Române şi a fost preşedinte al acestui for din 1998 şi până în 2006. A publicat peste 3.000 de studii şi articole în reviste de specialitate. Este, în prezent, profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi director general al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“ din Bucureşti.
Din volumele publicate fac parte „Eugen Lovinescu, scepticul mântuit“ (1971), „Scriitori români de azi“ (patru volume), „Dimineaţa poeţilor“ (1980), „Sfidarea retoricii“ (1986) şi „Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii“ (1995). Premiul Uniunii Scriitorilor i-a fost acordat de cinci ori, dar a primit şi distincţia Academiei Române în 1977.
