Pe 12 aprilie 1961, a fost lansată nava cosmică „Vostok 1“, care avea la bord un om: Iuri Gagarin. A fost primul om care a zburat în spaţiu pe orbita Pământului. Unii dintre noi îşi mai aduc aminte de ziua în care a fost lansată nava spaţială „Vostok 6“, condusă de Valentina Tereşkova, prima femeie cosmonaut din lume. Era atunci 16 iunie 1963. Mulţi dintre noi îşi amintesc data de 22 iulie 1969, ora 4.40, ora Bucureştiului, când Neil Armstrong a coborât pe Lună, satelitul natural al Pământului. Atunci a spus „Un pas mic pentru om, dar un salt uriaş pentru omenire“. Un salt uriaş la care şi-a adus contribuţia şi românul Hermann Oberth.
Despre familie
Hermann Oberth s-a născut pe 25 iunie 1894, la Sibiu, într-o familie de iluminişti. Bunicul său, Friedrich Krasser, a scris mai multe poezii progresiste, dintre care „Antisyllabus“ şi „Tabula rasa“ sunt cele mai cunoscute şi publicate în volumul „Viziera deschisă“. Istoria spune că, în iulie 1869, la o întâlnire duminicală obişnuită în casa bunicului lui Hermann Oberth, Friedrich Krasser, acesta ar fi spus: „Oameni buni, puteţi crede ce vreţi, dar să ştiţi că peste o sută de ani oamenii vor debarca pe Lună“. Peste o sută de ani, pe 22 iulie 1969, primul om păşea pe Lună. Mama lui Hermann, Valerie Oberth, a fost o femeie inteligentă şi înţeleaptă, dotată cu o memorie extraordinară. Valerie a cumpărat multe cărţi pentru cei doi băieţi ai săi. Printre ele, romanele lui Jules Verne. Tatăl lui Hermann a fost un chirurg celebru, corect, perseverent şi care se entuziasma pentru orice noutate. A fost directorul Spitalului Judeţean din Sighişoara timp de 30 de ani, din 1896 până în 1926. Cu un simţ al datoriei proverbial, a contribuit la formarea spiritului strălucitor şi caracterului remarcabil al fiului său.
O copilărie sub auspiciile spiritului inventiv
Spiritul inventiv al lui Hermann s-a manifestat de timpuriu. Se spune că la vârsta de patru ani a construit o locomotivă din lemn şi i-a întrebat pe musafirii veniţi în vizită dacă ar putea ajunge cu ea în Lună, aşa cum spusese bunicul său. A imaginat o moară de apă destinată cascadei Niagara. Avea atunci şase ani.
La vârsta de şase ani, Hermann Oberth a început să înveţe la celebra „Şcoală din Deal“. Celebră pentru că este atestată documentar din 1522, pentru că a format mulţi oameni de seamă, pentru că majoritatea celor care trec şi azi prin Sighişoara urcă cele 174 de trepte spre această şcoală.
Pe toată perioada şcolii l-a frământat problema zborului cosmic. A făcut calcule. A făcut experienţe. În 1908, când avea paisprezece ani, a construit o centrifugă cu braţe de 35 de metri şi care se rotea în jurul unui ax vertical pentru a verifica dacă un om poate suporta forţa care se exercită asupra sa în momentul lansării rachetei.
Studiile superioare
În 1913 a plecat la München pentru a studia medicina, aşa cum voia tatăl său, dar mergea adesea să audieze cursurile facultăţii tehnice. Între timp a izbucnit războiul şi a plecat pe front. A fost rănit şi şi-a continuat stagiul militar ca sergent sanitar.
În 1917 a calculat prima rachetă de mare distanţă care avea o lungime de 25 de metri şi diametrul de 5 m. Drept combustibil propunea un amestec de alcool, apă şi aer lichid. Aşadar, combustibil lichid. A fost primul proiect din lume al unei rachete cu rază mare de acţiune cu combustibil lichid.
Pentru ceea ce voia să facă avea nevoie de învăţătură temeinică, aşa că în februarie 1919 s-a înscris la Universitatea din Cluj, iar în toamnă s-a transferat la München. Cu noile cunoştinţe, dar şi pe baza celor pe care le acumulase deja, în vara anului 1920, a finalizat proiectul unei rachete cu hidrogen şi oxigen. Cu această ocazie a ajuns şi la o nouă invenţie: racheta cu mai multe trepte. Treapta inferioară folosea un amestec de alcool şi oxigen, iar cea superioară – un amestec de hidrogen şi oxigen. Era primul proiect din lume al unei rachete cu mai multe trepte şi combustibil lichid bazat pe calcule numerice. A proiectat apoi o rachetă pentru cercetări meteorologice, iar în final o rachetă care trebuia să pătrundă în spaţiul cosmic cu oameni la bord, fiind astfel primul care a prezentat calcule matematice referitoare la lansarea unei rachete spre Lună şi aterizarea cu paraşuta. Proiectul a fost prezentat ca lucrare de disertaţie la Universitatea din Heidelberg, apoi, la 23 mai 1923, şi la Facultatea de Fizică din Cluj.
Porţile spre zborul cosmic
În 1923, a apărut la Editura Oldenbourg din München cartea „Racheta spre spaţiile interplanetare“. Multe dintre soluţiile propuse s-au aplicat sau se aplică în prezent. Viteza optimă de lansare şi traiectoria rachetei în urcare de la vest spre est, forma de clopot a ajutajelor pentru viteze mari de evacuare a gazelor, răcirea regenerativă, rigidizarea rezervoarelor de combustibil printr-o uşoară suprapresiune, aterizarea cu paraşuta, curăţarea aerului din capsulă prin distilare. În 1925, familia Oberth s-a mutat la Mediaş, unde Hermann a ocupat un post de profesor de matematică şi fizică la Gimnaziul „Stephan Ludwig Roth“. Continuă cercetările, deşi mijloacele financiare erau modeste, iar în 1929 apare la Editura Oldenbourg cartea „Căile navigaţiei spaţiale“, care a intrat în istoria ştiinţelor ca lucrare-model, numită de multe ori „Biblia astronauticii“.
Povestea vieţii lui Hermann Oberth a început de la ficţiunea lui Jules Verne. A continuat tot cu ficţiune. În 1928 a participat, în calitate de consultant ştiinţific, la turnarea filmului „Femeia în Lună“ de către studiourile UFA din Germania. Imaginile din film au prefigurat lansarea reală din 1969 a unei rachete spaţiale la Cape Kennedy. Platforma rachetei, interiorul navei, deşi ficţiune în 1928, erau aranjate ca în navele spaţiale de azi. În acea perioadă pune la punct motorul conic şi a obţinut mai multe Brevete de invenţie: Propulsarea vehiculelor cu aparate reactive acţionate de gazele de ejecţie, Procedeu de combustie rapidă.
După premiera filmului „Femeia în Lună“ s-a reîntors la Mediaş ca profesor de gimnaziu, dar şi-a continuat cercetările cu mijloace financiare proprii. În 1932 a publicat, în revista românească „Natura“ articolul „Zborul rachetelor şi zborul în vid“. În acelaşi an a preluat şi conducerea atelierului gimnaziului unde a putut să realizeze şi să experimenteze multe dintre soluţiile imaginate. Hermann povesteşte într-o scrisoare că a reuşit să lanseze primele rachete cu combustibil lichid. Se poate spune că Mediaşul a fost primul oraş din care s-a lansat o rachetă. Porţile spre zborul cosmic erau deschise. La Mediaş poate fi vizitat acum Muzeul Hermann Oberth.
Oglinda cosmică
În 1923 a conceput o oglindă cosmică capabilă să concentreze energia solară în anumite puncte de pe Pământ. Cu o faţetă individuală a oglinzii s-ar putea lumina noaptea un oraş întreg, nemaifiind necesare instalaţiile electrice pentru iluminatul stradal.
După 1938 au urmat ani grei pentru Hermann. Ani cu realizări profesionale, dar şi cu decepţii psihologice legate de atitudinea oamenilor şi a oficialităţilor.
S-a stins din viaţă la 28 decembrie 1989 la Feucht, Nürnberg, Germania.
http://gheorghe.manolea.ro
