Medicii ortopezi fac în mod obişnuit radiografii pentru a analiza fracturile oaselor. Medicii stomatologi fac în mod obişnuit radiografii pentru a analiza starea unui dinte. Medicii internişti analizează transparenţa plămânilor pentru a diagnostica starea de sănătate a unui muncitor care lucrează în mediu cu praf, praf de cărbune, praf de piatră. O radiografie toracică permite să fie recunoscute cele mai multe dintre leziunile pulmonare, cum ar fi cele ale tuberculozei, pneumopatiile infecţioase, edemul pulmonar. Radiografia uşurează diagnosticarea infecţiilor pleurei (pleurezie, pneumotorax), precum şi a afecţiunilor care modifică forma inimii şi a vaselor (insuficienţă cardiacă, anevrism al aortei) sau cele ale mediastinului (adenopatii).
Inginerii trebuie să verifice calitatea sudurilor, integritatea pieselor asamblate din mai multe componente, calitatea circuitelor imprimate cu care sunt echipate submarinele, navele cosmice, alte echipamente sofisticate.
Toate aceste procedee de investigare utilizează razele X, descoperite de Wilhelm Röntgen şi care a primit primul Premiu Nobel pentru fizică.
Scurtă biografie
Wilhelm Röntgen s-a născut pe 27 martie 1845 în orăşelul Lennep din Prusia, acum parte componentă a oraşului Remscheid, Renania de Nord-Westfalia, Germania. Tatăl său era, la vremea aceea, un prosper comerciant de mărfuri textile. La vârsta de trei ani, familia lui Wilhelm s-a mutat în Olanda, la Apeldorn, oraşul natal al mamei lui. În perioada copilăriei a manifestat pasiune pentru plimbările în natură, dar şi pentru farse mecanice complicate, dar inteligent elaborate.
Istoria spune că în 1862 era elev la Colegiul Tehnic din Utreht, dar a fost exmatriculat deoarece nu a vrut să spună care dintre colegii săi de clasă a desenat o caricatură a unuia dintre profesori. Voia să devină inginer mecanic, aşa că s-a înscris la Institutul Federal Tehnologic din Zürich. Unul dintre profesori, August Kundt, a remarcat aptitudinile lui Wilhelm Röntgen şi l-a inclus în echipa sa de cercetare ca asistent.
În 1872, s-a transferat la Universitatea din Strasbourg, unde a activat ca profesor de fizică teoretică. În cercetările experimentale a abordat mai multe domenii ale fizicii, printre care conductibilitatea termică a cristalelor, proprietăţile piezoelectrice şi piroelectrice ale cristatelor, proprietăţile electrice ale cuarţului, magnetismul.
Istoria descoperirii razelor X
Una dintre direcţiile de cercetare, demarată în anul 1894 la Universitatea din Würzburg, era axată pe descărcările electrice în vid. Folosea o lampă primită de la fizicianul de origine ucraineană Ivan Pulyui, cunoscută şi sub numele de tubul lui Crookes. Experienţele se desfăşurau în condiţii de cameră obscură şi ca ecran se folosea un carton care avea pe una dintre suprafeţele sale platinocianidă barică. Istoria spune că pe 8 noiembrie 1895, aproape de miezul nopţii, s-a hotărât să plece acasă. A stins lumina şi a vrut să închidă uşa. A observat, însă, în întuneric o pată de lumină care venea dinspre ecranul din carton. S-a întors spre tubul catodic. Acesta rămăsese, din întâmplare, alimentat cu energie electrică. L-a deconectat şi luminiscenţa a dispărut. L-a alimentat din nou şi luminiscenţa a reapărut. Concluzia era clară: tubul catodic era sursa luminiscenţei, iar ecranul, plasat la un metru şi jumătate, acoperit cu platinocianidă barică, oprea razele. Din întâmplare, a trecut cu mâna prin spaţiul dintre ecran şi tubul catodic. Surpriză. Pe ecran a apărut silueta oaselor de la mâna sa. Oricare cercetător vrea să înregistreze rezultatele obţinute, aşa că Wilhelm Röntgen a luat din dulap câteva plăci fotografice pe care le-a pus în lângă ecran. A constatat că pe placa fotografică se obţine imaginea oaselor de la mână. Cincizeci de zile s-a odihnit puţin şi a muncit mult. A constatat că razele nu se împrăştie sferic în jurul tubului, că au o direcţie bine determinată, că se propagă în linie dreaptă, că nu pot fi nici reflectate, nici refractate şi că nu sunt deviate de câmpurile electrice sau magnetice. A constatat că razele străbăteau un carton normal sau chiar o foiţă de tablă. În final a scris un articol, „Despre nou tip de raze“, la care avea anexată fotografia mâinii soţiei sale, Berta, cu inelul de cununie pe deget. Aceasta a fost prima radiografie din istoria omenirii. Soţia sa, Berta, a fost singura care, în cele 50 de zile de muncă, a ştiut la ce lucrează Wilhelm Röntgen. Pe 28 decembrie 1895, a trimis articolul preşedintelui Societăţii de Fizică şi Medicină a Universităţii din Würzburg. Apoi l-a trimis şi altor fizicieni din Europa. Fotografia cu oasele mâinii şi inelul de cununie a făcut înconjurul lumii prin intermediul comentariilor din jurnalele vremii. În vremea asta, Wilhelm Röntgen continua cercetările privind noile raze pe care le-a numit raze X. Abia după moartea sa au fost numite raze Röntgen. A mai publicat două articole, unul în 1896 şi al doilea în 1897, după care şi-a îndreptat atenţia spre alte domenii de cercetare din domeniul fizicii.
Recunoaşterea internaţională
În decembrie 1901 primeşte Premiul Nobel pentru fizică, cu motivaţia „ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin descoperirea remarcabilelor raze, (raze X)“. Istoria spune că discursul său la Stockholm, capitala Suediei, locul unde se înmânează Premiile Nobel, a fost extrem de scurt. Revenit acasă, a ţinut un discurs amplu, în care a spus „Popularitatea nu este atât de importantă, întrucât cea mai frumoasă şi supremă fericire, pe care poate să o cunoască fiecare dintre noi, lucrând asupra oricăror probleme, este fericirea căutării şi savurarea soluţiei obţinute. În comparaţie cu această profundă satisfacţie lăuntrică, orice recunoaştere este mai nimic…“.
S-a stins din viaţă pe 10 februarie 1923, în München, Germania.
