Iubirea dintre un bărbat şi o femeie constituie, mai mult decât orice altceva, cea mai puternică legătură din viaţa noastră. „Datorită acesteia, mulţi oameni încep a se război şi chiar şi sufletele şi le vând şi le jertfesc“, spune un părinte de la Catedrala „Sfântul Dumitru“. Dar lucrurile vin de la sine doar atunci când mergi cu Dumnezeu.
În întunericul Catedralei, femeile păşesc cu sfială, plecându-şi capetele acoperite şi închinându-se de câteva ori. Se opresc să cumpere, în şoaptă, lumânări pentru sufletele celor morţi, apoi trec pe la icoane, fac semnul crucii şi sărută geamul rece ce acoperă picturile sfinţilor. Preotul iese din altar, cu o carte în mână. „Binecuvântează, părinte, pe păcătoasă“, i se aşază în drum o bătrână. Ridică mâna deasupra capului şi rosteşte cuvintele aşteptate. Apoi se-ndreaptă spre un scaun. „Mie îmi place să vorbesc cu fiecare persoană în parte, căci orice om are felul lui de a fi, necazul şi povestea sa. Numele meu nu e important. Vorbele bune le-au rostit părintele Cleopa, Arsenie Boca, predicatorul Ioan Gură de Aur, sfinţii apostoli. De la ei luăm aminte şi deprindem cuvântul lui Dumnezeu. Căci lucrurile vin de la sine atunci când mergi cu El“, spune părintele de la Catedrală.
– Se spune că, în căsnicie, vei fi fericit în măsura în care îl faci fericit pe celălalt. Când dragostea vine din inimă şi celuilalt i se stinge orgoliul pentru bunătate. În ce fel atunci femeia trebuie „să se supună bărbatului“?
Apostolul Pavel spunea despre această chestiune: „Femeile să li se supună bărbaţilor lor precum Domnului. De ce oare, întrebaţi. Pentru că dacă soţii convieţuiesc în bună înţelegere, atunci şi copiii lor vor creşte bine şi vecinii se vor desfăta de mireasma vieţii lor creştine şi prietenii lor se vor bucura şi rudele lor se vor mândri. Dar dacă se întâmplă invers, toate se vor învălmăşi, toate vor fi tulburi şi confuze“. Bărbatul este capul şi femeia trupul: Bărbatul este cap femeii (adică cârmuitor), aşa cum şi Hristos îi este cap bisericii. Dar aşa cum Biserica I se supune lui Hristos, tot astfel şi femeile să fie întru toate bărbaţilor lor.
– Acesta era rolul pe care învăţau a-l deprinde femeile. Dar care era sarcina bărbatului?
Răspunsul îl aflăm tot de la sfinţii apostoli. „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi pe Sine S-a dat pentru ea. Ai văzut înainte un model de supunere? Vezi acum şi modelul de iubire. Vrei ca femeia să ţi se supună aşa cum Biserica I se supune lui Hristos? Poartă-i şi tu ei de grijă, aşa cum Hristos îi poartă de grijă Bisericii. Şi dacă trebuie să-ţi jertfeşti viaţa pentru ea, să fii făcut bucăţi de o mie de ori, să le suferi şi să le rabzi pe toate, nu refuza s-o faci. Căci nici măcar aşa nu vei face ceva egal cu ceea ce a făcut Hristos pentru Biserică, de vreme ce tu vei suferi acestea pentru cea cu care eşti unit, iar Domnul a suferit pentru cea care s-a întors împotriva Lui şi L-a nesocotit“.
„Femeia, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, chiar şi când nu-ţi acordă atenţie, dacă te înfruntă cu mândrie, dacă te nesocoteşte, vei putea să i-o îndreptezi prin marea ta purtare de grijă, prin dragostea şi bunătatea ta, nu prin mânie şi înfricoşare. Doar pe un slujitor îl poţi cuminţi în felul acesta sau poate că nici pe el, pentru că se va înfuria degrabă şi va înceta să te mai slujească. Pe tovarăşa ta de viaţă, pe mama copiilor tăi, pe temelia oricărei bucurii din familie, nu trebuie s-o îndreptezi cu sălbăticie şi ameninţări, ci cu iubire şi bune maniere. Mulţi nu înţeleg asta. Dar ce căsnicie mai este aceea în care femeia tremură în faţa bărbatului său? Şi de ce afecţiune familială se poate bucura bărbatul, când trăieşte cu o femeie pe care o exploatează ca pe o roabă?“.
– Bogată, dar mai ales frumoasă. Sunt două dintre „valorile“ promovate de societatea actuală.
Frumuseţea trupească, dincolo de faptul că este plină de mândrie, provoacă gelozie şi deseori chiar bănuieli neîntemeiate. Adevărat, dăruieşte şi plăcere, dar pentru puţin timp. Pentru că, spunea tot Sfântul Ioan Gură de Aur, din cauza obişnuinţei, nu te mai preocupă frumuseţea care, însă, întreţine mândria femeii. Aşa ceva nu se întâmplă în cazul unei femei care nu are frumuseţe exterioară, însă are frumuseţe lăuntrică. Acolo este normal ca plăcerea şi iubirea soţului să rămână de la început şi până la sfârşit nemicşorate, întrucât provin din frumuseţea sufletului, nu a trupului. Obişnuinţa micşorează uimirea şi, prin urmare, şi admiraţia, şi atracţia. Iată de ce la femeie trebuie să cauţi bunătate, cumpătare, responsabilitate şi sinceritate. Acestea sunt însuşirile frumuseţii sufleteşti. Însă, nici femeie bogată să nu căutăm. Nimeni să nu aştepte să devină bogat prin căsătorie. Vrednică de scârbă şi de nesocotire este o asemenea îmbogăţire. De la femeie, însă, să nu ceri bani, ci virtuţi. E cu putinţă să fii nepăsător faţă de cele importante şi să te îngrijeşti de cele lipsite de importanţă? Din păcate, însă, cu toate facem aşa.
– „Aşa sunt datori bărbaţii să-şi iubească femeile, ca pe propriile lor trupuri. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Că nimeni, niciodată nu şi-a urât trupul, dimpotrivă, fiecare îl hrăneşte şi-l îngrijeşte“.
Da. Acestea sunt cuvintele Apostolului Pavel. Iar dacă la prima vedere, poziţia femeii pare dezavantajată, deoarece i-a fost poruncit să arate respect faţă de bărbatul ei, în realitate, poziţia este avantajată, căci bărbatului i s-a poruncit să fie înzestrat cu ce-i mai important, cu iubirea. Nu este nimic întâmplător pe lume, căci Dumnezeu are planul Lui cu fiecare. Însă, nu eşti fericit dacă nu ai credinţă. Legile bisericii nu sunt ca să te încurce, ci ca să te ajute. A cădea în păcat este omeneşte, a te ridica e îngereşte, însă a rămâne căzut e drăceşte. Lucrurile se-nvaţă cu ajutorul lui Dumnezeu. Femeia trebuie să ia aminte şi să nu creadă pe nimeni când soţul ei este vorbit de rău. Dar nici nu trebuie să urmărească bănuitoare unde intră şi de unde iese tovarăşul său de viaţă. Bărbatul, de asemenea, nu trebuie să îngăduie calomnii despre femeia sa, însă nici să nu-i nască bănuieli prin purtarea lui. „De ce, omule, rătăceşti de colo-colo toată ziua şi te aduni acasă abia seara fără să-i dai explicaţii mulţumitoarei tale soţii?“, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. Dacă-ţi va reproşa asta, să nu-ţi pară rău. Reproşurile ei dovedesc iubire, nu îndrăzneală şi răceală. Şi iubirea ei pentru tine o face să-i fie teamă. Îi e teamă ca nu cumva vreo alta să i te răpească, nu cumva să-i ia tot ce are mai de preţ, ca nu cumva să-i rupă legătura căsniciei. Eşti dator deci să faci tot ce poţi pentru a n-o amărî pe femeia ta.
Dar nici femeia nu trebuie să-l nesocotească pe bărbatul ei pentru vreun motiv, mai ales dacă este sărac. Însă cum va răbda aceasta? De la cine va afla mângâiere? Să socotească primejdiile care însoţesc o astfel de bogăţie şi va prefera atunci viaţa săracă, dar liniştită. În general, dacă-şi iubeşte soţul, nu va grăi nicicând cârteli sau vorbe de ocară la adresa lui.
Dacă o cinsteşti tu, nu va avea nevoie de cinstirea altora. S-o pui mai presus de toţi. S-o iei cu binişorul, s-o lauzi. Astfel, nu va fi atentă decât la tine.
