De-a lungul istoriei sale, Craiova s-a bucurat de admiraţia şi dragostea a numeroase personalităţi ale artei româneşti. Victor Eftimiu avea o relaţie specială cu urbea noastră, lucru demonstrat de scrisorile păstrate în dosarele îngălbenite de vreme.
Craiova de ieri reuşea să se lipească de sufletul marilor artişti români, aşa că deseori paşii le erau purtaţi spre aceste meleaguri. Dovadă stau paginile îngălbenite de vreme, strânse cu dragoste în cataloage păstrate la loc de cinste. În colecţia de manuscrise a Bibliotecii Academiei se găseşte o scrisoare a lui Victor Eftimiu către George Coşbuc, o invitaţie la festivalul cu care Emil Gârleanu, director al Teatrului Naţional din Craiova, deschidea stagiunea anului 1911: „Scumpe maestre, te-am căutat de două ori, ca să te iau la Craiova. Eu plec cu Cincinat la 6. Te rog foarte mult să vii, negreşit, mâine, fie cu trenul de 6 dimineaţa, fie cu cel de 8, fie cu cel de 2 p.m., care ajunge acolo la 10 seara. Noi tragem la hotel Minerva. Festivalul este la Teatrul Naţional. Îţi adusesem şi cei 150 de lei, de drum. Te aşteptăm neapărat. Ar fi o mare decepţie pentru craioveni să nu vii. Devotat, Victor Eftimiu". Evenimentul de la acea dată, care marca deschiderea stagiunii cu premiera „Rapsozii", o apoteoză a lui Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu, scrisă de autorul lui „Înşir-te, mărgărite", s-a bucurat de prezenţa unor scriitori precum Şt.O. Iosif, D. Anghel, Cincinat Pavelescu, Octavian Goga, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu.
O legătură puternică, întreţinută de o dragoste nemărginită
Peste ani, îl vom regăsi pe Victor Eftimiu pe aceleaşi meleaguri olteneşti, într-un moment de o deosebită importanţă pentru Domnia sa. Prima premieră a stagiunii 1960-1961 a Teatrului Naţional din Craiova a fost punerea în scenă a poemului feeric „Înşir-te mărgărite", care împlinea şi 50 de ani de când se jucase în premieră la Teatrul Naţional din Bucureşti. Inima sa inundată de sentimente îl determină să aştearnă pe hârtie câteva impresii, tipărite în caietul-program al spectacolului din acea vreme: „Astă-seară asistăm la reluarea poemului dramatic pe care un visător de douăzeci de ani, sărac şi singur, îl plămădea pe cheiurile Senei, acum mai bine de o jumătate de secol. Era singur şi sărac, cu sufletul plin de nostalgia ţării depărtate, cu imaginaţia îmbogăţită de comorile fără de preţ ale basmului popular. Iată, cincizeci de ani au trecut de atunci. Sunt fericit să trăiesc această aniversare. Prea puţini (şi nu văd cine) au avut norocul să vieţuiască o jumătate de veac după reprezentarea primei lor piese… Nu ştiu cum va primi admirabilul public teatral al Craiovei această operă din tinereţe…". Spectacolul, care s-a bucurat de prezenţa academicianului Victor Eftimiu, a fost un succes. Alături de colectivul craiovean, acesta se îngrijise atent de reprezentaţie. O scrisoare păstrată cu sfinţenie în Biblioteca Teatrului Naţional „Marin Sorescu" vine să facă dovada acestui fapt. „Tov. secretar literar, Cu multă bucurie am primit scrisoarea d-tale şi mă grăbesc să-ţi trimit materialul cerut, ca să facem un caet-program bogat, demn de această festivitate. Multe salutări prietenului Manu Nedeianu şi tov. director de scenă Penţea, căruia te rog să-i predai alăturata pagină cu câteva sugestii de regie. Aplauze anticipate excelentului colectiv craiovean. Rog să fie anunţat din vreme că viu la premieră. Victor Eftimiu".
