Şi el te aşteaptă! Pentru că Hristos este calea, adevărul, viaţa! Cerul nu cere nimic. Pentru că Dumnezeu este iubire. Şi iubirea iartă, este îndelung răbdătoare, nu pizmuieşte şi nici nu cere celuilalt reciprocitate, întru-cât celălalt primeşte iubirea noastră. Cerul nu cere nimic. Pretenţiile vin din alt loc, acolo unde iubirea este privită ca un schimb comercial: te iubesc dacă şi tu mă iubeşti. Sau te iubesc pentru că şi tu mă iubeşti. Dacă nu, nu te pot iubi, pentru că ies în pagubă. Şi atunci rămân fără investiţia de timp, bani sau sentimente. Rămân rănit şi, ca în orice afacere fără profit, ies în pierdere…
Apoi, trebuie să te lupţi cu toate durerile, dezamăgirile, tristeţea, tot ce nu vine din Cer. Pentru că Hristos este Cerul, iar Cerul este iubire. Şi iubirea nu doare şi nu răneşte. Iubirea adevărată doar dă, împlineşte şi iartă.
Pentru noi, oamenii, este tare greu, dacă nu chiar imposibil, uneori, să iubim în felul acesta. Adesea este greu chiar să înţelegem felul acesta de iubire. De obicei, ne dor rănile prea mult. Sau pur şi simplu ne-am anesteziat simţurile şi ne imaginăm că, dacă nu mai simţim înseamnă că nu se întâmplă, nu există sau nu ne afectează evenimentele pe care le trăim. Este falsă însă această credinţă. Ceea ce noi refuzăm să simţim există, totuşi, în subconştientul nostru. Din cauza platoşelor pe care ni le-am pus ca să nu mai simţim durerea din suflet, ea se manifestă la nivelul corpului prin somatizare, prin diferite boli, cum sunt acelea de inimă, greutatea de a respira etc.
Acum, în aceste zile, pe care le petrecem de obicei în familie, pentru propria noastră sănătate şi de dragul celor pe care îi iubim şi care, de altfel, ne rănesc cel mai mult (pentru că suntem vulnerabili în faţa lor prin iubirea pe care le-o purtăm), am putea experimenta altă atitudine. Faţă de noi şi apoi faţă de ei. Putem alege acum să ascultăm altfel decât am făcut-o până acum. Putem privi altfel decât am făcut-o până acum. Putem ajuta altfel decât am făcut-o până acum. Numai aşa avem şansa de a obţine altceva. Una dintre cele mai interesante definiţii ale prostiei, sau, mai elegant, ale frustrării este: să faci acelaşi lucru şi să aştepţi rezultate diferite. Doar dacă facem altceva, dacă acţionăm altfel, putem obţine alt rezultat.
În aceste zile putem încerca să ne antrenăm atenţia şi chiar să auzim fără să judecăm şi fără să fim răniţi sau să ne simţim obligaţi, folosiţi. Poate acum este momentul să realizăm cu adevărat care este nevoia noastră şi a celuilalt şi care sunt apoi eforturile pe care celălalt le face pentru a obţine ce vrea. Putem evalua costurile de o parte şi de alta. Putem reflecta dacă am putea face ceva diferit, astfel încât să trăim mai uşor, mai frumos, mai liniştit.
Iubirea nu presupune luptă, încrâncenare, un război al argumentelor. Argumentele, justificările şi explicaţiile vin din partea raţională, nu din suflet. Mintea doar interpretează afectele. Iar atunci când noi suntem protejaţi de platoşe, şi mintea este protejată la fel. Dacă ne imaginăm costumul unui cavaler medieval, armura pe care el o poartă, realizăm cât de îngust este câmpul de percepţie şi de acţiune. Paradoxal este că armura are rolul de a proteja. Însă, armura devine obstacol în calea unei percepţii autentice a realităţii. Dacă alegem să exersăm doar câteva fracţiuni de secundă pentru început, folosindu-ne atenţia, să ascultăm şi să-l vedem pe celălalt – noi având altă stare, întrebându-ne cu iubire care este nevoia lui, ce doreşte de la noi, poate vom înţelege mai mult, poate vom avea şansa să primim mesajul celuilalt cu mai puţine distorsiuni şi cu mai mult adevăr.
Concluzia este că, având mai puţină frică, mai mult curaj, mai multă atenţie faţă de nevoile noastre şi ale celorlalţi, putem primi mai multă iubire. Şi aceste zile ne oferă momente pentru a experimenta altceva decât până acum! Cine ştie, poate chiar trăim iubirea autentică! Important este să o descoperim şi să ne bucurăm!
Material realizat de psihoterapeut principal Gina Chiriac. Relaţii la: www. psihoterapie-oltenia.ro
