Regal teatral

Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ a găzduit miercuri seară două reprezentaţii de succes ale Teatrului Odeon. În Sala „I.D. Sîrbu“ s-a jucat „Şefele“ cu Doina Lazăr, Coca Bloos, Emilia Dobrin, pe muzica Adei Milea, în regia lui Sorin Militaru, în vreme ce Sala „Amza Pellea“ a găzduit reprezentaţia „Marchizul de Sade“, cu Florin Zamfirescu, Gelu Niţu, Diana Gheorghian. Şi dacă „Şefele“ au vorbit despre lumea de azi, Werner Schwab ducând experienţa cruzimii la limită, violând deliberat sensibilitatea publicului, cu disperare, dramatism şi poezie, îmbinând graţia cu grotescul, captivând spectatorul în delirul celor trei bătrâne, străine şi singure care stau la taifas, „Marchizul de Sade“ a vorbit de cenzura care stârneşte nămeţi de fantezie şi despre revolta împotriva oricărui tip de autoritate. Spectacolele au fost pe deplin gustate de publicul craiovean, care a vrut cu tot dinadinsul să-i vadă pe actorii bucureşteni. S-a stat în picioare, s-a aplaudat şi s-a râs la replicile deocheate ale Marchizului şi ale Marlenei, care a trebuit să plătească fiecare pagină scrisă de nebunul Sade cu câte un sărut, tot astfel cum replicile celor trei bătrânele – Grete, Mariedl şi Erna – au stârnit admiraţie şi aplauze.

„Marchizul de Sade“ a fascinat

Nu ştim ce a cucerit publicul craiovean: să fi fost reprezentaţia de zile mari a actorilor de la Odeon, un Florin Zamfirescu care face un tur de forţă absolut impresionant, punându-şi toate talentele la bătaie şi construind un personaj memorabil, un Dan Bădărău, la fel de conştiincios, în rolul abatelui, sau poate o Jeanine Stavarache, în rolul doamnei de Sade, care reuşeşte să compună un personaj cu graţie şi eleganţă, în spiritul actorilor de altădată. De „vină“ poate să fie la fel de bine şi limbajul neconvenţional, excelentele costume ale lui Cătălin Botezatu – frumoase, somptuoase, funcţionale, inteligent adaptate, realizate cu grijă pentru detaliu -, decorul. La final, toată lumea a aplaudat la unison, a ovaţionat prestaţia unor actori de excepţie într-o piesă de excepţie: „Marchizul de Sade“.

„Străini în noapte“, o poveste de viaţă

Doi mari actori, Florin Piersic şi Emilia Popescu, un spectacol, „Străini în noapte“, sute de ochi care au privit înlăcrimaţi recitalul actoricesc şi zeci de inimi care au bătut cu putere la fiecare gest sau cuvânt al interpreţilor. Florin Piersic şi Emilia Popescu le-au dat întâlnire craiovenilor miercuri seară, la Teatrul Liric „Elena Teodorini“, pentru a le spune cu mult haz o poveste de viaţă. Pierre, personajul jucat de Florin Piersic, este căsătorit şi are un fiu adolescent. A rămas singur în Paris, în timp ce soţia şi fiul său au plecat în vacanţă, la schi. Juliette (Emilia Popescu) este o blondă tânără, frumoasă şi enigmatică. Îl întâlneşte pe Pierre într-un bar şi-i acceptă invitaţia de a mai bea un pahar la el acasă. După 20 de ani, Florin Piersic se întoarce pe scena teatrului în această comedie romantică de Eric Assous, regizată de Radu Beligan, care a văzut piesa la Paris, în interpretarea lui Alain Delon. Deşi este o piesă simplă, „Străini în noapte“ („Les Montagnes Russe“) prezintă adevăruri despre viaţă ce tulbură existenţa liniştită a unor personaje în care se poate regăsi oricine. De la bărbatul aflat în pragul adulterului, la cel căruia i s-a întins o capcană chiar de către propria nevastă şi care se pierde în pânza de minciuni nevinovate ţesută de tânăra necunoscută ce se află în casa lui, Pierre îşi retrăieşte viaţa şi îşi aminteşte de tinereţe.

Forin Piersic şi Emilia Popescu, „excepţionali, unici, perfecţi“

La un moment dat, fiecare cuvânt sau gest al actorilor era întâmpinat cu râsete şi ropote de aplauze de spectatorii din sală şi, când spectacolul s-a apropiat de final, copleşiţi de emoţie şi de dramatismul situaţiei, ei şi-au stăpânit cu greu lacrimile. Iar atunci când luminile s-au aprins în sală, spectatorii le-au mulţumit celor doi mari actori prin minute în şir de aplauze, flori şi aclamaţii, iar actorii au făcut plecăciuni, au oferit flori şi le-au arătat iubire. Afară, în noapte, cu zâmbetul pe buze sau ştergându-şi discret lacrimile, spectatorii au şoptit: „Aşa ceva numai la marii actori vezi. Excepţionali, unici, perfecţi“.