Bătăi cu săbii, cuţite şi topoare, focuri de armă, urmăriri cu maşini, distrugere de bunuri, oameni tăiaţi, desfiguraţi, aduşi în comă la Spitalul de Urgenţă, o administraţie neputincioasă şi o poliţie depăşită de situaţie – aşa arată Craiova, mai bine zis micu’ Harlem.
Clanurile de romi se vânează între ele, asta când nu sunt ocupate să se masacreze reciproc cu clanurile de români, cartiere întregi sunt terorizate la miezul nopţii de zgomotele înfiorătoare ale gloanţelor şi de urletele de atac scoase de combatanţii angrenaţi în luptele de stradă dintre bande. Între timp, autorităţile locale şi poliţia se mărginesc la acţiuni care dau bine la imagine, de genul simpozioane şi mese rotunde despre combaterea infracţionalităţii sau despre problemele romilor, dar fără efecte reale în practică.
La doar o zi după o astfel de manifestare organizată de poliţie în colaborare cu reprezentanţii comunităţii rome, alt cartier din Craiova a fost terorizat de un schimb de focuri între clanuri. Nu sunt semne că situaţia se va schimba, dimpotrivă, este evident că oraşul Craiova s-a înscris pe o pantă care duce la escaladarea violenţelor.
Tensiunile acumulate din diferite motive – duşmănii vechi de familie, interese economice, politice – între clanurile de romi au atins „cota de avarie“ şi fără intervenţia reală, nu formală, a poliţiei şi liderilor comunităţii rome vom asista la vărsări de sânge care pot cuprinde nu doar mahalalele locuite de romi, ci întregul oraş. Discrepanţele de natură economică dintre romi, stratificarea comunităţii acestora în două clase sociale, o clasă restrânsă de bogaţi şi o mare masă de oameni săraci, apariţia unui val de pretendenţi la conducerea clanurilor format din oameni tineri care „s-au şcolit“ în Occident şi care nu vor să mai respecte tradiţiile rome, gen „judecata ţigănească“ şi „sfatul celor bătrâni“ – toate acestea şi multe altele sunt câteva din fragmentele de realitate care susţin ideea că oraşul Craiova stă pe o adevărată „bombă rasială“, amestecul exploziv fiind alimentat, nu în ultimul rând, de rivalitatea crescândă între clanurile de români şi romi pentru controlul teritoriilor de influenţă şi de afaceri ilegale.
Mediul politic, administraţia locală, poliţia au folosit comunitatea romilor doar pentru propriul interes: ca masă de votanţi, în cazul partidelor, în schimbul unor aranjamente uneori de natură economică în avantajul liderilor romi, ca monedă de schimb pentru atragerea de finanţări de la UE, de către administraţia locală cu ajutorul deloc dezinteresat al unor organizaţii neguvernamentale ale romilor sau ca partener la semnarea unor protocoale de către poliţie, din dorinţa de a bifa doar formal o cerinţă a reformei structurale a poliţiei solicitată de integrarea României în Uniunea Europeană. Uitaţi, ignoraţi, manipulaţi, romii trăiesc, majoritatea, în sărăcie, boală şi analfabetism, şansele acestor oameni de a se integra în civilizaţia europeană a secolului XXI fiind aproape nule.
Complicitate
Apariţia şi dezvoltarea clanurilor care terorizează un oraş, formate fie din romi, fie din români, nu ar fi posibilă fără indolenţa, nepăsarea criminală şi, mai ales, complicitatea, chiar şi prin inacţiune, a autorităţilor locale şi organelor de ordine. Existenţa clanurilor de romi şi de români este cunoscută autorităţilor de ani de zile. Incompetenţa lor, alături de incompetenţa magistraţilor care au instrumentat şi judecat dosarele în care au fost implicaţi diverşi capi ai lumii interlope din Craiova, a provocat o stare de fapt care înspăimântă cetăţeanul de rând şi alungă orice investitor serios.
Craiova este un oraş civilizat, cu pretenţii de metropolă europeană doar în mintea încurcată a celor care, din nefericire, îl conduc. Privită printre gloanţe şi săbii, fântâna cu muzică şi lumini din centrul oraşului, aşa-zisa emblemă de modernitate, este un fel de orchestră computerizată care cântă prohodul. Prohodul unui oraş care începe să semene mai mult cu un ghetou al negrilor, o enclavă de barbarie la graniţa de est a Europei moderne.
