Şi-au unit destinele în urmă cu patru decenii. De atunci se iubesc şi se respectă. Nu deţin nici un secret, reţeta lor este simplă: compromisul.
Sunt frumoşi, cu toate că au trecut de mult anii tinereţii. Mărturisesc însă, ţinându-se de mână, că vor avea mereu sufletele tinere. Vasile Brânzan are 65 de ani, iar soţia sa, Lucreţia, are 56 de ani. Sunt din municipiul Târgu Jiu şi locuiesc în localitatea Iezureni. Lucreţia Brânzan a fost şi este o femeie foarte frumoasă: chipul îi este luminat de ochi albaştri precum cerul de vară, buze pline şi o faţă rotundă, senină. Zâmbăreaţă, dar şi timidă, Lucreţia Brânzan şi-a păstrat tinereţea chiar şi la 56 de ani. Se potriveşte cu soţul său, se completează, după cum spun chiar ei. În cei 40 de ani de căsnicie, cel mai frumos lucru din viaţa lor au fost şi sunt cei patru copii, trei băieţi şi o fată, ajunşi acum la casele lor. Cunoştinţele îi descriu drept o familie de aur.
„Am luat-o de la 16 ani şi patru luni“
Viaţa nu le-a fost uşoară: Vasile a rămas orfan de tată de la vârsta de şapte ani, iar Lucreţia a crescut într-o familie foarte săracă, fiind nevoită să muncească de la o vârstă fragedă. Aşa s-au şi cunoscut cei doi companioni: „Lucram la întreţinerea clădirilor comuniste, iar Lucreţia era un copil care venea să mai câştige un ban pentru fraţii şi părinţii săi. De când am văzut-o prima dată mi-a fost dragă. Şi am zis: eu nu las fata asta, nici de aş muri! Era atât de frumoasă, avea ochii mari şi albaştri, luminoşi! Era frumoasă foc! Când a împlinit 15 ani, ţin minte cât oi trăi, a venit la mine şi mi-a dat o bomboană. După un an şi ceva am luat-o de nevastă. Am luat-o de la 16 ani şi patru luni, era un copil, dar am avut o viaţă frumoasă împreună. Ne-am jurat credinţă, am zis că vom fi împreună şi la greu, şi la bine, şi la boală. Aşa a fost. În 40 de ani de când suntem căsătoriţi am trecut prin foarte multe situaţii, grele şi urâte, frumoase, complicate, dar am reuşit să fim o familie. Ne-am iubit şi ţinem şi acum unul la celălalt, ne respectăm şi asta contează“, a spus Vasile Brânzan.
Patru copii şi o casă
Patru copii, şase nepoţei şi o casă ridicată din temelii sunt lucrurile de care se mândresc cei doi membri ai familiei Brânzan, din Iezureni. Sunt respectaţi în localitatea în care trăiesc, pentru că sunt oameni muncitori, liniştiţi, care se implică în viaţa socială a comunităţii din care fac parte. Bunicii Brânzan au şase nepoţei şi aşteaptă şi alţii, iubesc foarte mult copiii şi îşi ajută fiii să şi-i crească. „În fiecare dimineaţă, Vasile îşi duce nepoţica la şcoală. Mai rămâne la noi cât lucrează fiica mea. Ne sunt atât de dragi, atât ea, cât şi ceilalţi nepoţei. Mereu am iubit copiii, de aceea şi avem atâţia!“, a povestit Lucreţia Brânzan.
La casa din Iezureni au muncit împreună, iar acum au tot ce le trebuie. „Am muncit mult, trebuia să avem o locuinţă a noastră. Toată viaţa am fugit de bloc, nici mie, nici soţiei nu ne-au plăcut apartamentele! Parcă eram închişi. Aşa, la ţară, este libertate, aer curat, avem animale, grădină în care am pus şi noi ce am putut. Ne descurcăm. Acum avem curci şi găini, nu mai avem porci. Aş îndemna tot tineretul să se mute la ţară. Nu ştiu ce pierd, cât de bine este să stai la casă. Poţi să faci murături din gospodăria ta, Lucreţia are pivniţa plină de gemuri, compot şi murături. Mai face şi sirop din fructe şi dulceaţă! Şi le culegem din curtea noastră!“, a precizat Vasile Brânzan.
„Am mai lăsat şi eu, a mai lăsat şi el!“
Lucreţia se uită cu drag la soţul său, îi este alături de patru decenii, o viaţă! A jurat să aibă grijă de ea, avea doar 16 ani şi ceva când şi-a făcut-o soţie. Anii au trecut, a fost şi bine, şi rău, dar sunt tot împreună şi au de gând ca doar morţii să-i permită să-i despartă! „Am ascultat unul de celălalt. Respectul, dragostea, comunicarea, compromisul, cam astea ar fi elementele mai importante de care trebuie ţinut cont într-o căsnicie! Am mai lăsat şi eu, a mai lăsat şi el şi uite aşa ne-am înţeles, am reuşit să clădim un viitor comun, să visăm împreună şi să ne creştem copiii! Avem un cuibuşor de neuitat, căci în casa noastră stă viaţa noastră: acolo s-au născut copiii, am trăit şi bune, şi rele. Tinerii care vor să se căsătorească nu ar trebui să caute niciodată bogăţia materială“, a spus Lucreţia. Soţul său o priveşte şi o ia de mână. „Trebuie să caute frumuseţea interioară, sufletul, omul să fie om, nu bogat, nu asta contează. De fapt, cred că este mai bine să-ţi iei un sărac. Să se uite şi la familia din care face parte, cel care a cunoscut greutăţile vieţii altfel ştie să pună preţ pe ea! Şi pe dragoste, şi respect, şi încredere! Să pună suflet în ceea ce face“, a completat Vasile Brânzan. Amândoi sunt frumoşi, bunici moderni, nu seamănă cu cei din poveste, însă sufletele lor sunt de poveste. „Neînţelegeri există peste tot, important este să ştii să treci peste ele, să nu faci din ţânţar armăsar, cum se zice“, au spus cei doi soţi.
De meserie: mamă
Mamă a patru copii, Lucreţia Brânzan nu a muncit decât câţiva ani. Nu a avut cum, pentru că a ales să-şi dedice viaţa creşterii şi educării celor patru copii: „Nu am regretat nici o clipă că am stat acasă. Am învăţat să fiu o gospodină desăvârşită, gătesc, fac dulceţuri, murături, de toate. De multe ori îmi spune Vasile să nu mai fac atâtea, mai ales acum, când locuim singuri, nu avem ce face cu atâtea. Dar nu mă pot abţine! Îmi place! Am crescut copii singură, dar Vasile m-a ajutat. Ne-am înţeles mereu, ar fi făcut orice pentru ei. A trebuit să am răbdare cu copiii, mai ales că avem patru şi trei dintre ei sunt băieţi. Nu m-au necăjit mai mult decât o fac majoritatea copiilor. Au fost cuminţi, dar şi neastâmpăraţi, frumoşi. Au crescut bine, educaţia nu le lipseşte, acum sunt la casele lor şi ne ajută şi pe noi. Avem copii buni!“, a spus Lucreţia Brânzan, zâmbind cald. Acum, bunică fiind, va creşte nepoţeii. Şi nu regretă nici o clipă că a ales acest drum. „A fost luminos!“, a adăugat femeia.
De câteva ori pe lună, la casa de la Iezureni se adună toţi membrii familiei Brânzan: şi nu sunt puţini. Voia bună şi armonia fac acele zile de neuitat. „Este o mare bucurie pentru noi să fim toţi, la un loc. Avem o famile frumoasă, avem pentru ce îi mulţumi lui Dumnezeu!”, a spus Vasile Brânzan.
