Folclorul autentic din provincia autonomă a Valenciei, dar şi cel oltenesc au vorbit joi seară în Piaţa „Mihai Viteazul“ despre cultura a două regiuni.
Piaţa „Mihai Viteazul“ a găzduit joi seară, la ora 19.00, un spectacol muzical-coregrafic, susţinut de Ansamblul Folcloric „Maria Tănase“ şi de Ansamblul de dansuri „Realenc“ din Spania. Bătrânii locului, fani împătimiţi ai fântânilor solomonesciene, priveau uimiţi la personajele care-şi făcuseră apariţia în piaţă la orele serii.
Doamnele cu fuste largi, prinse în mijloc, cu eşarfe frumos brodate legate pe umeri, cu corsete din lemn, cu diferite modele, dar şi bărbaţii care purtau o eşarfă legată la cap, fie cu un batic piratereşte prins, urcau timid pe scenă. În alt colţ, câţiva bătrâni, purtând haine asemănătoare celorlalţi componenţi, se pregăteau să-şi ocupe locurile pe scaunele amplasate lângă statuia lui Mihai Viteazul, sub ochii indiscreţi ai vârstnicilor de la noi. Înarmaţi cu chitare, ghitarrone (chitare mai mici), vreo două tipuri de mandolină (bandurria şi laut), bătrânii spanioli au început să cânte.
Doamnele şi domnii care uimiseră prin ţinute s-au prins în dans, acompaniaţi şi de sunetele castanietelor. Un spectacol de costume, de mişcări, de dans şi cântec se derula în faţa publicului prezent la acea oră în Piaţa „Mihai Viteazul“.
Amplasament greşit
Au devenit martori ai evenimentului muzical-coregrafic prichindei în cărucioare, copii, tineri, doamne respectabile ale urbei. Printre ei, oameni cu caracter, puternic, ce-i drept. E cazul vecinei lângă care nimerisem. „Dă-te, dragă, mai încolo. Te aşezi aşa în faţa mea, fără pic de ruşine!“, erau replicile care stricau din când în când atmosfera spectacolului. Le urmau altele, schimbate ceva mai în şoaptă, cu doamna din dreapta, o cunoştinţă mai apropiată, se pare: „Vai, dragă, nu mai termină o dată ăştia! Să vină şi ai noştri“. Şi atunci fireasca întrebare, de unde dorinţa aceea de a-i vedea evoluând pe dansatorii spanioli? Părăsim încet zona cu pricina pentru a privi în linişte evoluţia dansatorilor şi a interpreţilor. Suntem purtaţi prin toate zonele folclorice ale provinciei autonome Valencia. Ba, mai mult, între pauzele dansante şi muzicale, aveam să aflăm câteva lucruri şi despre ţinuta membrilor Ansamblului „Realenc“: doamnele poartă cămaşă lungă până la genunchi, vreo cinci rânduri de jupoane şi mai apoi fusta care trebuie să se vadă. Spre final, un ultim ritual, doamnele îi fură rând pe rând singurului dansator, rămas în mijlocul lor, câte o piesă de vestimentaţie, spre amuzamentul asistenţei. Jocul se opreşte la timp, atât cât trupul să mai fie acoperit de o cămaşă lungă. Urmează la scurt timp Ansamblul „Maria Tănase“ şi-ai săi interpreţi. Mai puţini la număr decât fuseseră anunţaţi, dar printre ei Neta Soare, Marcu Nicolici, Niculina Stoican şi Petrică Mîţu Stoian. În ciuda acestor absenţe, „Seara europeană“ a adus în Piaţa „Mihai Viteazul“ cultura a două provincii.
