Procurorii militari care au anchetat dosarul mineriadei din iunie 1990 susţin că decizia de reprimare a manifestanţilor din Piaţa Universităţii a fost luată la cel mai înalt nivel, planul de măsuri fiind cerut personal de preşedintele Ion Iliescu.
Acesta a ordonat intervenţia militară cu muniţie de război şi TAB-uri pentru reprimarea manifestanţilor din Piaţa Universităţii, se arată în rechizitoriul Parchetului General. „Planul de acţiune a fost elaborat din ordinul său şi, în calitate de preşedinte ales, a ordonat intervenţia militară cu muniţie de război, TAB-uri şi alte forţe împotriva demonstranţilor care se manifestau violent, depăşindu-şi atribuţiile prevăzute de art. 82 din Decretul Lege nr. 92/1990“, se menţionează în documentul amintit.
Procurorii militari susţin că nu a fost luată o decizie cu consultarea Consiliului Militar Superior (ulterior denumit Consiliul Suprem de Apărare a Ţării) şi că mobilizarea parţială sau generală a armatei putea fi declarată numai cu aprobarea prealabilă a parlamentului, în cazuri excepţionale. Dreptul de a dispune alarmarea de luptă (atunci având indicativul „Ştefan cel Mare“) îl avea exclusiv ministrul apărării naţionale, însă acesta nu era în ţară.
S-a încercat iniţial implicarea armatei
În rechizitoriul procurorilor militari se precizează că pe 11 iunie 1990 a avut loc la sediul guvernului o şedinţă restrânsă, condusă de şeful statului, Ion Iliescu, şi de premierul Petre Roman, întâlnire în care s-a discutat despre eliberarea Pieţei Universităţii. Procurorii susţin că, potrivit propriei declaraţii, ministrul de interne, generalul Mihai Chiţac, a primit ordin de la preşedintele ales Ion Iliescu ca până a doua zi (12 iunie 1990 – n.n.) să întocmească un „Plan de Acţiune“ pentru „eliberarea“ Pieţei Universităţii, la această operaţiune urmând să participe, pe lângă forţele Ministerului de Interne, şi trupe (poliţie militară) ale Ministerului Apărării, dar şi forţe antitero aparţinând SRI ori altor structuri.
Şedinţa restrânsă din 11 iunie 1990 a fost convocată ca urmare a unei hotărâri luate anterior de şeful statului şi de un grup de politicieni mai apropiaţi care îl sprijineau (în cadrul unei şedinţe care a avut loc la Scroviştea). Potrivit documentelor aflate la dosar, la şedinţa care a început la ora 16.00, la Palatul Victoria, au mai participat vicepremierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de interne – generalul Mihai Chiţac, şeful IGP – generalul Corneliu Diamandescu, ministrul apărării – generalul Victor Atanasie Stănculescu, şeful Marelui Stat Major – generalul Vasile Ionel, şeful SRI, Virgil Măgureanu, primarul general al Capitalei, Dan Predescu, procurorul general Gheorghe Robu, prim-vicepreşedintele FSN, Nicolae S. Dumitru, şi alţii. În această şedinţă s-a discutat despre eliberarea Pieţei Universităţii.
Iliescu a cerut „mobilizarea“ a „4-5.000 de muncitori“
Iniţial, s-a prevăzut ca evacuarea acesteia să aibă loc a doua zi, pe 12 iunie 1990, însă, la propunerea învinuitului, generalul Mihai Chiţac, s-a decis ca această acţiune să aibă loc în dimineaţa de 13 iunie 1990, la ora 4.00, pentru a se asigura poliţiei şi celorlalte forţe armate implicate timpul necesar pentru pregătire. Generalul Chiţac a cerut ca poliţia să fie sprijinită de armată, care să asigure împiedicarea pătrunderii populaţiei în piaţă după evacuarea acesteia. Generalul Vasile Ionel s-a opus, cerându-i lui Ion Iliescu să nu implice armata în această acţiune, justificând că Ministerul de Interne poate să folosească o parte din cei peste 11.000 de militari din trupele de pază şi ordine. Aceşti militari nu erau dislocaţi numai în Bucureşti, ci şi în alte oraşe ale ţării. Potrivit rechizitoriului, în această situaţie, Ion Iliescu a decis să fie mobilizaţi şi aduşi în piaţă 4-5.000 de muncitori care să staţioneze acolo până la normalizarea situaţiei, precizând ca pe lângă aceştia să mai fie pregătite pentru a interveni la nevoie încă unul sau două schimburi. Toţi participanţii la şedinţă au fost de acord cu această soluţie.
