De 111 ani, în familia Dădârlat, originară din judeţul Sibiu, tradiţia confecţionării pălăriilor a fost păstrată cu sfinţenie. S-a transmis din tată-n fiu, fiind îmbinată cu viaţa de familie şi respectul pentru clienţi. Dan şi Sanda Dădârlat sunt cei care fac pălării şi le aduc în târgurile din România.
Un secol de calitate rămâne în conştiinţa cumpărătorilor, iar cei care aduc în târguri pălăriile Dădârlat se bucură de respectul oamenilor. „Bunicul şi tata ne-au învăţat că înainte de toate o pălărie trebuie să ne placă nouă, adică să fie de calitate. Greu sau uşor, cu urcuşuri şi coborâşuri, pe toate le-am trecut împreună, păstrând mai bine de un secol tradiţia confecţionării pălăriilor Dădârlat, care acum sunt cunoscute în toată ţara, chiar şi în afară“, a povestit, zâmbind, Dan Dădârlat, un bărbat blând şi prietenos, ardeleanul tipic. Spune despre sine cu mândrie că este urmaşul primului pălărier român din Transilvania. „Ioan Dădârlat, străbunicul meu, a furat meseria de la un ungur, unde a muncit o vreme. Aşa era cu aceste meserii, se furau căci nici un meseriaş nu-ţi spunea secretele. În 1896, Ioan a deschis atelierul său şi aşa a început afacerea, care durează de 111 ani. Muncă multă, pasiune, dedicaţie şi implicare, respect pentru clienţii noştri. Fiecare membru al familiei mele a învăţat să facă pălării. Ne-am jurat noi, cei care am rămas în urma străbunicului Ioan Dădârlat, să nu permitem ca această tradiţie să fie înghiţită de modernism. Chiar dacă vânzările nu merg ca în anii trecuţi, nu o să renunţăm“, a spus Dan, mângâind una dintre pălăriile negre şi arătoase care îşi aşteptau cumpărătorii.
Pasiunea pentru pălării şi familia
Dan Dădârlat locuieşte împreună cu soţia lui în Sebeş, judeţul Alba. Cei doi sunt căsătoriţi de mai bine de 20 de ani şi au împreună doi copii: un băiat, student în anul doi la Medicină, în Sibiu, oraşul în care cu mai bine de un secol în urmă Ioan Dădârlat punea bazele afacerii familiei, şi o fată de 16 ani, elevă. Băiatul, bursier, a învăţat de mic să confecţioneze pălării. „Nu i-am forţat pe copii să lucreze cu noi. De mici au fost curioşi cum se face o pălărie. Dragostea asta este molipsitoare. Nu este o ruşine să înveţi să faci aşa ceva, iar noi suntem mulţumiţi, pentru că ştim că unul dintre ei va duce mai departe tradiţia familiei“, a afirmat Sanda, o femeie blondă, frumoasă şi hotărâtă. Aşa a fost mereu, a ştiut când să renunţe la serviciul unde fusese angajată şi s-a implicat alături de soţul său în afacerea cu pălării.
„Am reuşit împreună să îmbinăm dragostea pentru familie cu cea pentru pălării. Lumea ştie că ale noastre sunt de calitate. Avem cea mai veche fabrică din ţară. Ne bucurăm de respect şi avem şi o familie frumoasă. Copiii sunt mari de acum. A fost mai greu când erau mici, iar noi plecam prin târguri, să ne vindem marfa. Dar au înţeles, ne-au ajutat, doar aşa au făcut şi înaintaşii noştri. Aşa sperăm să facă şi urmaşii noştri“, a spus Dan, pălărierul din Sebeş.
De ani de zile, cei doi soţi iau marfa şi pleacă să o vândă, prin diferite colţuri ale ţării. „Nu-i uşor să stai în ploaie şi-n frig, însă oamenii vor să ne vadă acolo, ca o garanţie a calităţii. Am făcut un experiment la un târg. Noi am stat într-un loc şi în altul un băiat nou, pe care nu-l cunoştea nimeni. Noi am vândut 100 de pălării, iar el nici una. Bunicul a mers prin târguri, chiar şi în anii războiului, ca să nu-l uite oamenii, să ştie că este prezent acolo unde e nevoie de el. De un secol s-a transmis acest lucru, ca o poruncă de la înaintaşi. Iar noi le respectăm vorbele şi faptele. Poate că de multe ori lor le-a fost mai greu decât nouă, dar nu s-au lăsat niciodată de meserie“, a spus Sanda Dădârlat.
Peste 50 de magazine în România
Pălăriile Dădârlat sunt cunoscute de ciobanii din toată ţara, de la Mărginimea Sibiului la Alba Iulia, Gorj şi Hunedoara. Familia lui Dan are peste 50 de magazine deschise în mai multe localităţi din România: Braşov, Sibiu, Alba şi Sebeş. La fabrica de la Sebeş au cinci angajaţi, iar patronii lucrează cot la cot cu ei. „La Sebeş este fabrica, avem cinci de angajaţi şi facem zilnic aproximativ 70 de pălării. Nu este o muncă uşoară, sunt mai mulţi paşi care trebuie urmaţi. Se fac din lână sau din păr de iepure, la o presă specială, dar avem pălării care se fac numai manual. Acelea sunt mai scumpe, este şi mult mai multă muncă la ele. O pălărie făcută la presă costă 35 de lei, iar cealaltă, 40 de lei. Lumea le preferă pe cele manuale. Un cioban care cumpără un clop trebuie să fie sigur că pălăria sa nu-l va lăsa la grea încercare“, a spus Dan Dădârlat. Bărbatul, cu ochi blânzi şi o mustaţă ce-i încadrează gura mică, a învăţat de la bunicul şi tatăl său că un cioban aflat pe vârful muntelui ar putea avea nevoie de pălărie pe post de vas pentru muls sau pentru băut apă. „Ciobanii au nevoie de pălării rezistente, ei mulg uneori oile în ele şi laptele nu trebuie să treacă prin material sau, când nu au la îndemână un vas, iau apă din râuri cu pălăria. Avem şi noi oi de la care luăm lâna, dar şi cumpărăm, o prelucrăm, astfel încât putem spune că aceste pălării sunt făcute de noi“, a povestit Dan. Bărbatul se uită lung la zecile de pălării aşezate pe tarabă: „Sunt numai bune de purtat. Mai de mult, ciobanii ne comandau câte două, ştiam cam ce vânzări vom avea. Lumea este în continuă schimbare, nu se mai poartă, dar nu ne gândim că o să ne moară afacerea. A durat mai bine de un secol, are viaţă lungă pentru că pălăriile le facem cu dragoste şi dragostea este trainică“.
Pentru a fi în ton cu vremurile, familia Dădârlat a început să confecţioneze şi pălării de paie şi de cowboy. Obiectele tradiţionale ale familiei sunt pălăriile pentru ciobani, cele purtate de novăcenii din Gorj sau de polovrăgeni.
Credinţa şi dragostea pentru ceea ce face l-au ţinut pe Dan Dădârlat „mereu în priză“, nu a renunţat nici când unii i-au spus că această afacere nu mai are mult de trăit. „Când eram mici, tata ne învăţa, pe mine şi pe fraţii mei, să facem pălării şi ne spunea că, dacă nouă, care le cunoaştem toate calităţile şi defectele, ne vor plăcea, atunci îi vor plăcea şi celui care le va cumpăra. Ce a ţinut vie această afacere este, după părerea mea, credinţa în banii cinstiţi. Orice meserie este de viitor dacă o faci bine, dacă îi simţi pulsul, dacă ştii să vezi care-s problemele şi să înveţi să treci peste momentele dificile, doar aşa reuşeşti“, a afirmat Dan Dădârlat.
La târg la Polovragi
Vara este perioada când în toată ţara se organizează târguri populare, unde se adună meşterii să-şi vândă marfa. De la bâlciul de la Polovragi, judeţul Gorj, familia Dădârlat nu a lipsit în nici un an. „Anul acesta nu ne-a plăcut organizarea, altfel era în trecut. De fapt, noi ştim de la tata că bâlciul era organizat pe meserii. Blănarii, pălărierii, olarii sau cei care lucrau în lemn aveau locuri separate. Venea cumpărătorul şi ştia că acolo sunt olarii, dincolo, pălărierii şi aşa mai departe. Acum umbli de nebun peste tot“, a declarat Dan Dădârlat. Ciobanii din Polovragi şi Novaci, Crasna şi Runcu îi aşteaptă pe cei doi membri ai familiei Dădârlat. Unii cumpărători, ciobani din tată-n fiu, îşi amintesc de poveştile bunicilor, care cumpărau pălării sau clopuri de la bunicul lui Dan Dădârlat. Novăcenii poartă cu mândrie pălăriile făcute de ardeleni.
Mii de pălării pe an
La fabrica din Sebeş, judeţul Alba, sunt confecţionate anual peste 6.000 de pălării. Acestea sunt vândute în toată ţara, dar mai ales în zonele unde îşi desfăşoară activitatea oierii: Sibiu şi Mărginimea Sibiului, Oltenia, în special Gorj. Pentru ciobani, numele Dădârlat înseamnă o marcă de calitate superioară, pălării rezistente. La fabrica de la Sebeş se confecţionează pălării ciobăneşti, momârlăneşti, clopuri, pălării de oraş şi pentru ţărani, pentru evrei, în urma unei comenzi speciale din Israel, sau chiar jobenuri pentru studenţii de la teatru, dar şi pălării pentru preoţi. Povestea pălăriilor Dădârlat şi a familiei care le-a dat numele a rezistat 111 ani şi nu pare a fi la sfârşit…
