Dincolo de a fi hoti, sarlatani, camatari, traficanti, afaceristi murdari, manelisti sau cersetori – cum s-au invatat Europa si România sa-i categoriseasca, tiganii (sau romii) sunt un popor. Cu traditii si cultura proprii, cu o istorie pe care putini au incercat sa o cunoasca. Si care, daca ar fi amintita mai des, ar limpezi multe mistere, ar sterge multe prejudecati si chiar ar da solutii pentru o problema prea des ridicata la rang de prioritate: noi – majoritarii, europenizatii – ce facem cu ei, cu tiganii?
Sunt tigani. Multi dintre ei nu recunosc asta sau ascund faptul ca fac parte din aceasta etnie. Acesta este si motivul pentru care, la fiecare recensamânt, putini dintre ei isi declara originea. Aici, in România, dar si in oricare alt colt de lume. Le e rusine sau le este teama de discriminare si rasism? Nici ei nu mai stiu. Unii tin sa li se spuna romi, nu tigani, ca si cum o simpla denumire ar schimba cu ceva povestea lor, intinsa pe durata a sute de ani. Manualele de istorie nici macar nu mentioneaza romii. Cu atât mai putin istoria lor. Ca si cum nu ar fi trait mereu printre noi. Ca si cum ei nu au existat vreodata. In schimb, sunt de cele mai multe ori subiectul unor caracterizari care generalizeaza idei preconcepute, de genul „tiganii sunt niste hoti“. Acesta este rasismul. Asta inseamna discriminare. Tot mai putini specialisti amintesc de faptul ca, de exemplu, venitul lor mediu este cu mult sub cel al celorlalti români sau ca speranta lor de viata este cu mult mai mica. Mai exact, ca traiesc, in medie, cu vreo zece ani mai putin decât românii.
Razboinici indieni de acum 1.000 de ani
Este aproape imposibil de elaborat, cu rigoare si exactitate, o istorie a tiganilor, deoarece ei nu au scris nimic pâna relativ curând, singurele surse pe baza carora s-ar putea reconstitui destinul acestor oameni fiind cronici care amintesc vag si intâmplator despre ei, povesti transmise pe cale orala din generatie in generatie sau analize lingvistice. Pornind de la aceste caracteristici ale limbii pe care o vorbesc, se poate afirma cu certitudine ca tiganii sunt de origine indiana, provenind – cel mai probabil – din regiunea nordica Punjab. Se estimeaza ca plecarea lor din statul asiatic a inceput in urma cu cel putin 1.000 de ani, cei mai multi dintre cercetatori fiind de parere ca au existat mai multe valuri de migratie din tinuturile de bastina. Mai mult decât atât, existenta – chiar si in zilele noastre – a unor triburi nomade sau seminomade in India sustine teoria ca romii au fost dintotdeauna nomazi si ca au fost nevoiti sa paraseasca India in timpul unei invazii, fiind apoi „impinsi“ spre Europa de razboaie sau de alte invazii care au urmat. Dupa alta teorie, romii sunt prezentati ca o casta de razboinici, intemeiata pentru a lupta impotriva invadatorilor musulmani, soldati care au parasit ulterior India.
Atsiganos, gypsy, gitano
Din punct de vedere lingvistic, limba romani (vorbita de tigani) are importante influente persane si armene, ceea ce demonstreaza trecerea romilor prin acele state. Se pare ca, din Armenia, tiganii s-au despartit apoi in trei mari grupuri (posibil din cauza invaziei turce), unii plecând spre nordul Marii Negre, altii mergând in sudul acesteia (ajungând pâna in Egipt), iar alta grupare a pornit catre vest, spre Imperiul Bizantin. Acestia din urma sunt, cel mai probabil, cei care s-au raspândit in toata Europa, in sutele de ani care au urmat. Concret, multitudinea de cuvinte care provin din greaca – si care exista si acum in limba romilor – ii face pe istorici sa afirme ca tiganii si-au petrecut o lunga perioada a existentei lor in Imperiul Bizantin. De altfel, denumirea de „tigan“ se pare ca provine din cuvântul grecesc „atsiganos“, care era numele unei secte de eretici, cu care romii nu au de fapt nici o legatura, insa cu care au fost asociati din cauza aspectului lor strain. Apoi, tot din cauza unei noi invazii turce, romii au patruns in Balcani in secolul al XIV-lea, iar dupa ce fortele otomane au cucerit Balcanii, tiganii au migrat catre vestul Europei.
Nici cei care au ramas mai aproape de Marea Neagra nu au avut o existenta mai usoara. In Peninsula Balcanica, in Moldova si in Tara Româneasca, romii au trait in sclavie, iar cei care nu au acceptat acest lucru au fost nevoiti sa-si continue „calatoria“, raspândindu-se in toata Europa, din Spania (1425), pâna in Finlanda (1597). Pentru a obtine permise de trecere prin tarile Europei apusene, tiganii au pretins ca sunt crestini din Egipt veniti in pelerinaj, iar când nu au putut sa convinga autoritatile, si-au falsificat aceste documente. Aceasta falsa identitate, asociata cu infatisarea lor straina au dat nastere la noile denumiri pe care romii le-au primit de la englezi – „gypsy“ si de la spanioli – „gitano“, ambele insemnând „egiptean“. Abia in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, europenii si-au dat seama ca limba romani seamana foarte mult cu hindi, realizând originea indiana a tiganilor.
Sclavii, intelectualii si Antonescu
Desi au dorit sa se stabileasca in tarile de „adoptiune“, romii si-au dus mult timp stilul lor de viata nomad sau seminomad, in mijlocul unor societati stabile, fapt ce le-a permis sa-si pastreze identitatea ca popor. In vestul Europei insa, mult mai dezvoltat din punct de vedere economic, tiganii nu au putut avea un rol social important ca mestesugari. Desi au fost, la inceput, primiti cu mare curiozitate si chiar entuziasm, imediat ce europenii si-au dat seama ca „pelerinii din Egipt“ au de gând sa se stabileasca in tarile lor au inceput sa se ia numeroase si variate masuri impotriva celor ce au fost mereu niste venetici. In tarile din estul Europei insa, prezenta romilor a fost mult mai apreciata din punct de vedere economic, mestesugarii tigani gasindu-si un loc al lor in rândul breslelor deja formate sau in curs de formare.
Dupa abolirea sclaviei in tarile române, din 1856, incepe alta migratie a romilor, de data aceasta din România inspre vest. O mare parte dintre tiganii care traiesc astazi in tarile Europei occidentale si majoritatea celor din America sunt urmasii tiganilor din fostele provincii românesti, o realitate demonstrata de faptul ca ei vorbesc un dialect cu multe influente române.
Intre cele doua razboaie mondiale, tiganii au incercat sa se constituie, in România, intr-un grup etnic distinct, chiar daca ei vorbeau limba materna (romani), româna sau maghiara. Tot in aceasta perioada apar si primii intelectuali tigani, care incep sa fondeze organizatii in ideea de „emancipare si redesteptare a neamului rom“, editând si primele lor publicatii, cum a fost ziarul „Glasul Romilor“ (1934 – 1941).
Aceste initiative nu au avut insa timp sa se consolideze. Adoptând o politica intransigenta, regimul Antonescu a deportat in Transnistria peste 25.000 de romi, dintre care se apreciaza azi ca mai mult de jumatate au murit din cauza conditiilor de acolo. Nu dupa mult timp, noul guvern comunist instaurat incepe o politica severa de asimilare a nationalitatilor, iar romii isi pierd treptat statutul de minoritate etnica. Si, in ciuda doctrinei egalitare comuniste, romii sunt discriminati, primind locuinte la marginea localitatilor, pe care multi le mai pastreaza si astazi.
