Mai mult de 100 de tineri din municipiul Petrosani vin la cursurile speciale cu frecventa redusa ale scolii generale, chiar daca au mult peste 18 ani si se intrec la invatatura cu propriii copii, pentru ca au inteles cât de importante sunt studiile.
Clasele cu frecventa redusa din Petrosani sunt luate pur si simplu cu asalt de oameni trecuti de vârsta adolescentei, care au inteles din experienta de viata ca fara scoala nu pot face nimic. Mai in gluma, mai in serios, toti recunosc importanta scolii facute la timp si fac haz de necaz atunci când afirma ca sunt colegi de scoala cu copii lor.
„Am 38 de ani si sunt in clasa a VI-a, iar fiul meu este intr-a V-a. E greu si trebuie sa recunosc ca la vârsta mea altfel pot pricepe scoala, fata de cei care sunt mai tineri. M-am inscris la cursuri in aceasta toamna si as vrea sa le si termin, pentru ca am incercat sa ma angajez ca paznic, dar mi s-a pus in vedere sa-mi termin mai intâi scoala“, sustine Ioan Galatan, elev al Scolii Generale „Spiru Haret“ din Petrosani.
Barbatul spune ca are o gospodarie pe care o intretine si ca s-a descurcat fara scoala pâna acum, dar afirma ca se teme ca in curând si „pentru taiat frunza la câini voi avea nevoie de un certificat ca am scoala“.
Regreta ca nu pot da timpul inapoi
Povestile de viata ale celor care urmeaza aici scoala sunt triste si sunt legate de saracie, indolenta si o lipsa de respect de sine, pe care toti o regreta acum, la o vârsta când nu mai pot da timpul inapoi. „Am 21 de ani si sunt in clasa a VI-a. Am o fetita si o familie de intretinut. Timpul meu se imparte intre scoala si casa, dar când a fost timpul, parintii mei, care s-au despartit, m-au lasat la bunici. Pentru ca eram patru frati, nu am mers la scoala. Acum incerc sa recuperez, fiindca imi este rusine“, spune Nicolina Albesc.
Tânara reuseste sa se distinga prin tinuta si atitudine dintre elevii clasei in care invata, dar are aceeasi parere pe care si-au format-o toti: „Scoala se face la vremea ei!“.
Aceleasi povesti le spun toti cei 105 oameni, carora profesorilor le vine greu sa le spuna „elevi“: toti au lasat scoala si nu inteleg pentru ce. „Am ramas repetenta in clasa a VII-a si nu m-am mai dus la scoala ca imi era rusine de colegi. De la 14 ani nu am mai pus mâna pe o carte, iar acum, de doi ani, sunt la cursurile astea, pentru ca am vazut ca fara scoala nu pot face nimic“, a spus Ileana Lungu, de 26 de ani, eleva in clasa a VIII-a.
Ileana ii sfatuieste pe toti cei care sunt acum elevi sa nu uite ca timpul nu se poate intoarce si ca nu e bine sa chiuleasca. „Eu nu veneam la scoala pentru ca stateam acasa, desi nu aveam altceva mai bun de facut. Problemele au inceput atunci când, ori de câte ori incercam sa-mi gasesc de lucru, nu puteam ca nu am o diploma. E greu, dar am ambitia de a termina acum ce am inceput“, a mai spus tânara.
Clasele, spre deosebire de cele ale copiilor lor, sunt cufundate in liniste si fiecare asteapta orele in banca, tacut, cu gândul la locul de munca sau la familie.
„E ciudat sa intri la o clasa la care elevii au vârsta profesorului, dar noi ii intelegem si le intelegem efortul. Multi vin de la munca, lucreaza in schimburi si trebuie sa punem la socoteala si faptul ca acum procesul de invatare decurge mult mai greoi decât la adolescenta. Ei sunt motivati sa vina si fiecare a inteles unde a gresit“, sustine Rodica Maracu, directoarea Scolii Generale „Spiru Haret“ din Petrosani.
