Vin la serviciu cu o precizie de ceasornic. Opt ore nu se urnesc de pe scaun: nu au timp nici de gustare, nici de cafea. De tigara nu se mai pune problema. Cu frecventa la care se primesc apelurile, nu este timp pentru nimic altceva.
Peste 90% dintre apeluri sunt false
Mariana are peste 20 de ani de experienta in telecomunicatiile speciale. O viata a raspuns la telefoane de urgenta, a venit in sprijinul persoanelor care au avut nevoie de serviciile ei. Cu toate acestea, de când s-a infiintat numarul unic 112, ii este destul de greu sa accepte felul in care craiovenii recepteaza acest serviciu de urgenta. Se numara printre cei 17 operatori care lucreaza la STS. Intr-un singur minut primeste zeci de apeluri. Putine sunt reale. In unele zile, poate chiar nici unul.
„Din punctul meu de vedere, stresul aici este inmiit. Acest serviciu este de o operativitate maxima, daca ne gândim ca o mâna de oameni reusesc sa rezolve in orice moment situatii de criza din orice colt al judetului. Numai ca nu sunt multi cei care inteleg acest lucru. Peste 90% dintre apelurile primite sunt false. Iar dintre acestea, aproape toate sunt injurioase! Nu pot intelege cum exista astfel de persoane care sa puna intentionat in pericol viata altor semeni. Cât timp ne injura, sunt in asteptare apeluri cu adevarat urgente! Nu ma pot abtine sa nu le reprosez acestora si lipsa unui elementar bun-simt: suntem femei, e oare posibil sa nu aiba un minimum de respect macar pentru acest lucru?“, a spus Mariana, revoltata de numeroasele apeluri necuviincioase.
„Noi, oltenii, ne facem de rusine!“
Trecând peste toate aceste neplaceri, responsabilitatea Marianei si a colegilor ei este mare: trebuie sa vina in sprijinul cetateanului in orice clipa. Inundatii, incendii, gripa aviara, accidente – toate aceste situatii ajung intâi la STS, de unde sunt anuntate serviciile necesare: ambulanta, politia, pompierii. Nu este usor deci sa-si pastreze luciditatea. De multe ori, a identifica o farsa de un apel real devine chiar dificil, daca apelantul este un actor desavârsit. Iar o situatie de acest fel naste tragedii.
„A sunat un barbat. Zicea ca era martorul unei situatii cumplite: o batrâna cardiaca se prabusise in strada. «Moare… moare…»“, striga cetateanul aproape disperat. A raspuns prompt la toate intrebarile noastre, si-a dat datele personale. Acelasi lucru l-a facut si la ambulanta, ba chiar explica situatia cât se poate de avizat. Abia dupa ce s-au deplasat la fata locului fortele mobile, ne-am dat seama ca nu era decât o farsa. In acest timp, in Craiovita, alta batrâna trecea printr-o situatie asemanatoare, dar reala! A trebuit sa astepte mai mult ambulanta, chemata intr-o directie gresita“, a povestit Mariana.
Dupa ani de experienta in domeniu, Mariana crede ca a descoperit pâna la urma vinovatul pentru aceste situatii revoltatoare: zona, mai precis, Oltenia.
„Daca in alte parti din tara – Transilvania, Moldova si chiar Bucuresti, dupa cum spun statisticile – apelurile false sunt destul de rare, noi ne confruntam cu o problema grava. Poate ca majoritatea cetatenilor nu au inteles la ce este bun acest numar 112. Mai sunt copiii nesupravegheati care isi pierd vremea – fiind si gratis – cu a da telefoane. Dar ingrijorator este ca oameni in toata firea se joaca pur si simplu cu alte vieti, fara sa aiba macar remuscari: a doua zi o vor face din nou! Noi, oltenii, ne facem de rusine!“.
„A doua zi a sunat sa multumeasca“
Oana lucreaza doar de un an la STS. Ca pregatire profesionala este insa profesoara. „Principiul este acelasi“, zice ea, „ajuti oamenii“. Dar niciodata nu s-a gândit, atunci când a parasit catedra, ce va insemna noua orientare. Raspunderea este mare. Câteodata, rar, mai apar si satisfactiile.
„In primul rând, familia are de suferit. Este greu sa te detasezi de serviciu, atunci când ajungi acasa. In special pentru persoanele mai sensibile. Nu ai cum sa ramâi rece la accidente, la cazuri medicale grave, mai ales atunci când sunt implicati copii. Nu pot sa uit un apel primit cam la câteva zile dupa angajare: a sunat un tata. Zicea ca una dintre fetitele lui se simtea foarte rau, avea febra. I-am cerut adresa, dar nu voia sa ne-o dea, era prea beat sa stea de vorba. Abia mai târziu a sunat si sotia si a dat toate datele. A doua zi, dupa ce fetita fusese internata si stabilizata, femeia a sunat din nou sa ne multumeasca“, a povestit Oana.
