„Sunt putin obosit. As vrea sa fiu lasat o vreme in pace, sa nu ma mai bage lumea in seama. Mi-as lua o pauza de vreun an – doi… Probabil ca vârsta e de vina“, a spus George Ilinca, renumitul om de afaceri craiovean, incercând sa evite blitul aparatului de fotografiat. Intr-o camasa cadrilata, cu barba grizonata crescuta de patru-cinci zile, nu pare deloc impovarat de cei 48 de ani pe care-i arata buletinul. Dimpotriva, având aerul ca abia s-a intors dintr-o vacanta binemeritata, afaceristul a carui avere insumeaza câteva zerouri bune (si verzi) mai ca s-ar asorta unui decor studentesc, decât unei statiuni balneoclimaterice de resuscitat persoanele vârstnice.
Abia a implinit 48. „Multi“, zice Ilinca, gândindu-se insa la cei cincisprezece care i-au complicat pur si simplu existenta de profesoras in Filiasi, la inceput de cariera. „Chestiile astea te uzeaza, te obosesc“, zâmbeste degajat si odihnit Ilinca, in biroul cochet de pe Calea Bucuresti. Lansat in afaceri dupa ’90, actionar al unor firme importante, finantator al U Craiova, FC Caracal si implicat in nenumarate alte „complicatii“ banoase, suprasolicitatul om de afaceri oltean abia daca gaseste vreme sa se gândeasca la toate prin câte a trecut, de unde a plecat si cam cât i-a trebuit sa ajunga unde este acum.
„Ii cam curgea nasul in copilarie“
Despre copilaria lui George Ilinca nu am aflat lucruri extraordinare. Dintr-un exces de discretie, afaceristul nu a vrut sa dea prea multe detalii despre anii copilariei sau despre cei de scoala. Pentru aceste informatii a trebuit sa apelam la alte surse destul de greu de gasit, ce-i drept.
A fost un elev cuminte, dupa cum isi aminteste Nicolae Olteanu, fostul sau profesor de matematica. Nascut in satul Rupturile, comuna Murgasi, Georgel Ilinca era un copil maruntel, linistit, cu educatie. A urmat primele cinci clase la Scoala din Velesti, unde s-a remarcat de la inceput. Mostenind, se pare, inteligenta tatalui sau – Petre Ilinca, la vremea aceea contabil – copilul a fost premiantul clasei, apoi pionier de frunte, recompensat chiar cu snurul rosu de comandant de grupa. La matematica era cel mai bun, evident. „Cam de 8,50, medie foarte buna pentru materia respectiva, daca e sa luam nivelul real. La nivelul clasei, era insa de 9,50 – 10“, isi apreciaza profesorul fostul elev. Pe lânga materiile din programa scolara, la care George Ilinca se remarca net intre ceilalti copii, profesorii sai i-au descoperit inca o calitate, si anume dictia sa. Drept pentru care, in cei cinci ani de scoala la Velesti, Georgel a fost, nu o data, scos la careu sa recite poeziile patriotice ale vremii. In rest, mergea cu vitele la câmp, ca orice copil de la tara sau batea mingea pe maidan. „In perioadele mai reci, avea totusi o mica problema: ii cam curgea nasul!“, isi mai aminteste profesorul Olteanu un detaliu din copilaria lui George Ilinca.
In Filiasi, impingea o masina prapadita
Mutat din clasa a cincea la oras, elevul si-a urmat inclinatiile spre matematica. Scoala generala, apoi liceul l-au pregatit pentru studiile universitare de mai târziu. „In ’84, am terminat Facultatea de Automatica din Craiova“, vorbeste relaxat Ilinca despre anii de tinerete. Era deja casatorit cu Mirela, femeia care ii sta aproape si astazi. Proaspatul absolvent devenise intre timp si tatal a doua fiice frumoase si destepte: Alexandra si Stefania. „Inginer automatist, am primit repartitie chiar dupa absolvirea facultatii, la Intreprinderea de Transformatoare si Motoare Electrice Filiasi. Am trecut câteva zile si pe la Combinatul Siderurgic Calarasi, dupa care mi-am luat transferul inapoi la Filiasi“.
Pâna in vara lui ’90, George Ilinca a fost inginer si cadru didactic de specialitate la liceul din localitate. Despre anii aceia nu vrea sa vorbeasca prea mult, considerându-i fara importanta in viata sa. Localnicii nu pot sa nu-si aminteasca, totusi, situatia destul de modesta a tânarului profesoras. „Avea o masina destul de prapadita atunci. Tot il vedeam impingând la ea. I se oprea când ii era lumea mai draga. Treceam pe lânga el si râdeam: „Georgele, iar ti se opri, ma?“, povesteste Marin P., localnic din Filiasi.
Pentru tânarul Ilinca, anii aceia au trecut destul de repede. „Sunt norocos ca am prins numai sase ani intr-o intreprindere socialista. Revolutia a venit la momentul potrivit. Mi-a dat impulsul de a ma apuca sa realizez intr-adevar ceva“.
Nebunia chinezariilor din ’90
Asa cum s-a intâmplat cu majoritatea oamenilor de initiativa, pe care schimbarile de dupa evenimentele din decembrie ’89 i-au trezit din amorteala socialista, in ’90 George Ilinca a luat taurul de coarne. Intâi cu bisnisuri la indemâna – maruntisuri aduse din Turcia, China, Bulgaria si vândute in buticuri.
„Am inceput ca nebunul, cum faceau toti la acea vreme. Importuri de chinezarii si turcisme: electronice, creioane, stilouri, ma rog, obiecte de birotica. Le vindeam pe unde se putea, inca nu aparuse Legea societatilor comerciale“.
Prima firma s-a pus pe picioare repede. Se numea „Scorpion“, dupa zodia norocoasa sub care se nascuse patronul ei. Fostul profesor de liceu se transforma incet, dar sigur, intr-un afacerist de prima mâna.
„In timp, activitatea firmei s-a diversificat, luând nastere doua societati mixte cu parteneri externi din Germania si Liban. Lucrurile incepeau sa prinda contur. Asa ca nu mi-a luat multa vreme pâna sa dau lovitura“.
In 1994, George Ilinca a fost unul dintre fondatorii primului grup de firme Topway. Fabrica de margarina a venit doi ani mai târziu, rotunjind binisor veniturile actionarului. Deja se numara printre oamenii importanti ai Craiovei, George Ilinca a decis atunci ca isi poate satisface si un mic moft, care, pe de alta parte, nu putea decât sa-i mareasca popularitatea: in ’97, a devenit finantatorul echipei de fotbal Universitatea Craiova. A renuntat dupa nici trei ani. Patima fotbalului nu a disparut cu totul insa. Anul trecut a luat sub obladuirea sa o alta echipa, de data aceasta din divizia B.
„Batrânetea“ isi cere discret drepturile
„FC Caracal este o echipa de perspectiva“, isi apreciaza Ilinca noua investitie. „Creste jucatori buni, pe care, ulterior, sa ii dea pe sume importante cluburilor mari din tara. Spre exemplu, numai vara aceasta Mititelu a cumparat noua jucatori de la Caracal, cu 800.000 de euro. Ceea ce nu poate fi decât o afacere buna, zic eu. Pe de alta parte, la divizia B este mai multa liniste, nu am parte nici de prea multa presa, nici de scandaluri, de injuraturi si alte probleme“.
In rest, inginerul si profesorul Ilinca se mai ocupa de nenumarate maruntisuri, afaceri nesemnificative insa, de vreme ce patronul lor nu se entuziasmeaza in a oferi detalii.
„Afacerile mele ajung la câteva zeci de milioane de dolari… Nu dau cifra exacta, nu cred ca intereseaza pe cineva. Alimentatie publica in câteva puncte, ceva imobiliare – terenuri si case – Royal Casino. Ma rog, ma ocup de mai multe lucruri. Adevarul este ca ma bag in tot felul de complicatii. Recunosc ca nu-mi displac, insa chestiile astea te uzeaza. De aceea cred ca mi-ar trebui o pauza mai lunga, de vreun an – doi, sa ma refac. Mai este si vârsta de vina, nu mai sunt totusi chiar atât de tânar“, zâmbeste fermecator Ilinca, in camasa-i cadrilata.
In ceea ce priveste viata sa personala, milionarul craiovean este chiar mai discret.
„Fiica mea cea mare, Alexandra, a absolvit Dreptul, acum este la doctorat. Stefania, cea mica, are 21 de ani si este inca studenta la Bucuresti, la Relatii Internationale. Sotia este directoare generala la Coreal, una dintre firmele noastre“.
